Experienta noastra la spital

Din cauza faptului ca nu dormea bine si respira greoi, spre sfarsitul anului trecut, la sfatul medicului, am decis ca e mai bine pentru mica noastra domnisoara sa isi continue rutina de sarit/cantat/citit/tipat/dormit fara polipi si amigdalite.

Experienta in sine a fost una pozitiva si pentru ea si pentru noi ca parinti.

Dupa controalele de rigoare si programarile corespunzatoare, in ziua respectiva am luat in geanta de spital cateva lucruri care stiam ca o vor tine ocupata pe A. (un caiet de colorat, culorile preferate, 2 carti pe care acasa le rasfoia in fiecare zi, ipad-ul, un joc de logica si cam atat). Realitatea a fost ca nu s-a atins de nimic din ce luasem de acasa pentru ca spitalul respectiv avea cate o zona de joaca (de marimea unei camere generoase) la fiecare 3 camere de pacienti…..deci a avut acces la mult mai multe carti si jucarii decat aveam eu in geanta (sau acasa!).

Cu aproximativ o luna inainte de operatie am vorbit deschis cu ea si i-am explicat pe intelesul ei ce presupune interventia respectiva si de ce este buna in cazul ei. I-am explicat si despre discomfortul pe care il va experimenta dupa ce se va intoarce din sala de operatii…si despre cum anestezistul ii va pune o ‘masca magica’ pe fata si va adormi. Logica din spatele acestor discutii a fost familiarizarea ei (atat cat poate intelege un copil de 4 ani) cu procedura in sine si ceea ce urma sa se intample. Astfel, in ziua respectiva a stiut toate etapele dinaintea interventiei si scopul lor…si spre fericirea noastra, le-a ‘imbratisat’ cu entuziasmul unui copil.

In ajutor mi-au venit 2 carti ale caror tema s-a potrivit perfect cu situatia noastra la vremea respectiva si au ajutat-o pe A. sa se identifice si cu alti copii care dintr-un motiv sau altul, trebuie sa mearga la spital.

 

Cartea ‘Good bye tonsils’ prezinta o fetita in cazul careia se ajunge la indepartarea amigdalitelor. In carte fetita trece cronologic prin aceleasi etape pe care orice copil cu o interventie similara le-ar experimenta….si desi o doare putin gatul, se comporta exemplar si reactioneaza intr-un mod pozitiv la experienta in sine.IMG_2138

 

Cartea ‘Franklin goes to hospital’ il prezinta pe Franklin intr-o situatie relativ asemanatoare, ajungand la spital. Initial are un sentiment de frica, insa isi da seama ca parintii si cadrele medicale sunt acolo sa il ajute. In final, Franklin se simte evident mult mai bine in urma interventiei si ajunge la concluzia ca in realitate, spitalul este un loc unde oamenii/copii ar trebui sa mearga mai des.

IMG_2137

 

Multa sanatate va doresc…voua si piticilor vostri!

Advertisements

2 thoughts on “Experienta noastra la spital

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s