Monthly Archives: July 2014

Experienta senzoriala colorata…cu spuma lui tati!

Ma straduiesc (si marturisesc ca nu reusesc intotdeauna) sa ii ofer Anei diferite ocazii sa experimenteze (sub toate formele) insa faptul ca nu locuim la casa si ‘cuibusorul nostru’ este relativ mic…ma face sa fiu mereu ‘atenta’ la urmarile activitatilor noastre…si din pacate, sa ma feresc de multe ori de lucruri pe care Ana le adora (cum ar fi de exemplu, murdaritul sub orice forma – pe ea si tot ce este in jurul ei 🙂 ). Nu ma deranjeaza nicicum sa se murdareasca din cap pana in picioare….insa situatia se schimba putin cand apar pete (pe care nu ma pricep prea bine sa le scot) pe covor…sau ceva asemanator.

In ultimul timp m-am straduit  sa schimb acest lucru si fie am iesit afara si ne-am bucurat in tihna de experimentele noastre…fie le-am adaptat pentru spatiul nostru si am apelat la ‘smecherii mamicesti’, folosind resursele pe care le aveam la indemana.

IMG_3065         IMG_3071

IMG_3067     IMG_3068

In cazul de fata am apelat la spuma de ras a lui tati, la o tava simpla pentru briose si la colorantii alimentari din bucatarie (desi acuarelele ar fi fost o alegere mai inspirata). Pur si simplu am amestecat spuma si culorile….si voila!….ne-a iesit o spuma colorata cu care Ana s-a delectat pentru aproximativ 1 ora.

Cateva spatii au fost umplute cu bilute Hama care impreuna cu spuma au format o mancare delicioasa (potrivit Anei!) pentru prietenul ei, iepurasul :).

IMG_3069

IMG_3073     IMG_3074

Cat despre reteta sau gustul mancarii, nu as putea sa va spun prea multe…pentru ca eu priveam….de pe margine!…dar prietenul Anei parea incantat:)

O zi frumoasa sa aveti!

Sa ne concentram…si sa ne jucam!

Acest tip de activitate se incadreaza sub modelul de invatare Montessori…si are ca scop exersarea abilitatilor motorii…dar si a puterii de concentrare, dar si a rabdarii micutului.

Aveti nevoie doar de niste mingi simple de ping pong, suporturi pentru mingi de golf (sau ceva asemanator) si o suprafata de joaca. In cazul nostru, suprafata de joaca a constituit-o o bucata simpla de carton (si pentru varsta si abilitatile Anei, a fost o adevarata provocare)…..insa o bucata de plastelina/aluat/burete ar functiona la fel de bine.

IMG_3125                     IMG_3126

Fara vreo explicatie, micuta noastra domnisoara si-a dat seama ca trebuia sa puna mingile pe suporturile respective…insa dupa cum probabil a observat, de la vazut la facut e cale lunga:).  Am gasit aceasta activitate putin peste abilitatile Anei….in sensul ca a experimentat putina frustrare si a trebuit sa isi exerseze rabdarea de fiecare data cand cadea cate o minge…insa (spre surprinderea mea) nu a abandonat activitatea si nici nu mi-a cerut ajutorul (ba dimpotriva, nu AVEAM VOIE SA ATING VREO MINGE SAU SUPORT!).

IMG_3129      IMG_3130

 

IMG_3131     IMG_3133

In total, noi am folosit 12 mingi si 12 suporturi pentru ca nu aveam mai multe mingi…insa scopul activitatii poate fi foarte usor adaptat intr-unul matematic, in cazul in care aveti la dispozitie mai multe mingi si un pitic mai mare (puteti exersa numaratul din 2 in 2, numere pare si impare, etc.).

IMG_3134

 

Ana, 2 ani si 6 luni

 

Activitati amestecate…2 in 1!

Pentru cei care ne ‘viziteaza’ frecvent….probabil va mai aduceti aminte de cuburile matematice (ca si activitate separata), precum si de hartia gumata (ca si activitate separata). Ei bine, intr-o dupa amiaza cand stiam ca se apropie ora de trezire din somnul de frumusete al Anei 🙂 si nu aveam nimic pregatit (si nici timp!) am deschis dulapurile, m-am uitat prin multele noastre cutii…si mi-a venit o idee (buna zic eu!).

Am folosit cuburile matematice si hartia gumata ca si activitate combinata…si in cateva minute am scos ‘materialele’ si am selectat 50 de bucatele mici care sa corespunda cu 5 siruri de cubulete, ale caror culoare corespundea (aproximativ) cu culoarea hartiei gumata.

IMG_3087

IMG_3088     IMG_3089

 

Dupa cum ma asteptam, a fost foarte incantata de surpriza ce o astepta si s-a descurcat onorabil (zic eu?!). A inceput sa potriveasca rapid cuburile cu bucatelele corespunzatoare, insa nu a terminat activitatea pentru ca probabil i s-a parut mai interesant sa uneasca cuburile in forme diferite; dupa spusele ei, a construit un scaun (care mi se parea ca intr-adevar arata ca un scaun), un omulet (mi-a arat cei doi ochi), o broasca (pe care numai ea a vazut-o) si alte minunatii:).Cand am pus cuburile la locul lor, le-am numarat…asa ca ‘am facut si putina ‘matematica’.

Nu am reusit sa o fotografiez ‘in actiune’ pentru ca eram ocupata la telefon, insa activitatea in sine s-a dovedit a fi un succes.

Acest tip de activitate este practica si folositoare pentru ca micutii au ocazia sa exerseze diferite culori (in functie de materialele pe care le aveti la dispozitie), motricitatea fina (ideea era sa puna cubul pe hartia corespunzatoare) si cifrele (in caz ca vreti sa numarati cate cuburi sau cate bucatele de hartie gumata aveti).

 

Inceputul sfarsitului si dreptul la o noua viata!

Ieri a fost ultima data cand m-am intalnit cu O. in calitate de profesor…ultima data, pentru ca din Septembrie O. nu va mai beneficia de educatie acasa, ci va fi reincadrat intr-o scoala de stat.

In urma cu 2 an,i viata lui s-a schimbat dramatic cand a fost diagnosticat cu o boala grava . Situatia s-a complicat si mai mult cand in timpul procesului de schimbare de sange a suferit un atac de cord. Pot doar sa imi imaginez ce au simtit parintii lui, si mai ales groaza si confuzia cu care a intampinat O. aceasta situatie. In cazul lui cea mai buna solutie era sa se mute (din Nigeria) fie in America, Belgia sau Anglia, din cauza tratamentului disponibil doar in aceste 3 tari. Parintii au optat pentru Anglia (din motive pe care doar ei le stiu) si au facut efectiv naveta intre cele 2 tari (pentru ca O. mai are un frate incadrat la scoala in Nigeria).

2 ani mai tarziu, multe multe sedinte de fizioterapie….si mai multe (prea multe) tuburi de pastile, O. a ajuns in stadiul in care i s-a dat ‘unda verde’….sa poata iesi afara din casa (pentru ca sistemul imunitar este capabil sa faca fata provocarilor) si sa duca o viata normala. Cred ca acest lucru a fost posibil prin harul unui Dumnezeu mare….si prin sustinerea si dragostea unor parinti atat de dedicati!

Eu am intrat in viata lui O. in urma cu 1 an , cand parintii lui au luat legatura cu mine….sau poate ca el a intrat in viata mea cu un scop. Relatia noastra a evoluat treptat….de la un copil foarte foarte timid, cu toanele specifice cauzate de medicatia grea….la un copil dispus sa asculte si sa coopereze. Ne-am intalnit des…foarte des  (4/5 ori in fiecare saptamana) si poate din aceasta cauza am devenit atat de apropiata de el. Am invatat sa ‘ii invat’ si sa ‘ii citesc’ starea de spirit…si am lucrat potrivit puterii lui de concentrare la vremea respectiva.

…si ieri ne-am despartit; cel mai probabil ne vom intalni cand va veni la controlul de rutina, insa nu pentru meditatii, ci pentru o intalnire ca intre niste vechi prieteni….sa depanam amintirile…si sa radem de momentele cand ‘fussy/mofturos’ era substantiv si 8+2 era 11.

Viitorul nu il cunoaste nimeni…insa eu tind sa cred ca O. va avea o viata frumoasa….pentru ca este sanatos si are alaturi de el oameni care il iubesc mult.

Ramai cu bine scumpul meu O.!

Cum tineti piticii ocupati cand nu sunteti acasa?

Eu vorbeam cu Ana….daca foloseam mijloc de transport in comun, vorbeam cu ea….daca eram in masina, iar vorbeam….daca eram la medic/stomatolog/spital iar vorbeam, ii aratam, cantam, etc….si parca trecea timpul repede.

Insa de cand a inceput sa vorbeasca cate-n luna si in stele, conversatia se desfasoara pe 2 fronturi (intrebari, multe multe intrebari si raspunsuri). De cele mai multe ori cand suntem intr-un loc public conversatia (doar conversatia!) pur si simplu nu mai functioneaza (cel putin in cazul nostru)….asa ca mi-am invatat lectia si mereu am pregatite pentru ea niste activitati/mini activitati care sa o tina cat de cat ocupata (macar pentru 15-20 de minute). Nu ca m-ar deranja pe mine intrebarile ei (dar de multe ori au deranjat pe cei din jurul nostru)…si nu ca m-ar deranja ca fuge dintr-un colt in altul al camerei de asteptare…dar cand vad ca deranjeaza si ridica sprancene in jurul nostru, imi folosesc ‘trucurile’ de mama sa calmez spiritele :).

Brain Quest este una dintre activitatile ei (si ale mele) preferate din multe puncte de vedere …si mereu port setul in geanta. Este vorba despre un set de cartonase (de foarte buna calitate), distribuite in 2 deck-uri diferite, care il prezinta pe maimutelul Max in diferite ipostaze , facand/lucrand la diferite activitati.

IMG_3102     IMG_3106

IMG_3107     IMG_3108

Setul il tinem intr-un sacusor (in care incap perfect cele 2 deck-uri de cartonase), ceea ce pentru mine constituie o bila alba (pentru ca nu raman insirate prin casa). Setul pe care il avem noi este My First Brain Quest, potrivit copiilor de 2-3 ani; uneori vocabularul este putin avansat pentru aceasta varsta (zic eu?!) insa marturisesc ca discutand relativ regulat despre imaginile respective, copilul isi poate asuma cuvintele si intelesul lor (Ana asa a facut).

IMG_3109     IMG_3110

IMG_3104     IMG_3105

Fiecare set cuprinde 350 de intrebari (cu raspunsuri evidente) abordand diferite aspecte (rutina/mic dejun/ haine/ la scoala/ elemente muzicale/ anotimpuri/ etc.) prezentate pe ambele parti ale cartonaselor. In general discutam despre imaginile respective insa Ana pare la fel de captivata sa le descopere si sa le frunzareasca de una singura (inca o bila alba din partea mea)! Mai nou, si Emilia le-a luat….la rontait!:)

Din punctul meu de vedere, acest set este foarte util din mai multe motive:

– este relativ mic si usor de luat (oriunde ati merge)

– tine piticotul/piticoata ocupata

– cel mai important, are abilitatea de a imbunatati vocabularul micutului, lasandu-l in acelasi timp sa descopere si sa exploreze lucruri noi pentru el

Noi am mai cumparat si Brain Quest Pre-k, potrivit copiilor cu varste cuprinse intre 4-5 ani, insa nu l-am folosit inca pentru ca Ana este inca mica (va tinem la curent!), dar cred (banuiesc?!) ca la vremea potrivita, si acest caiet va avea succes.

IMG_3101

In afara de acest setul Brain Quest mai folosim si alte ‘trucuri’ care ne tin ocupate, insa va vom povesti in alt post despre ele.

Voi cum va tineti piticii ocupati cand nu sunteti acasa?

 

 

Nota: Acest post nu a fost recompensat/sponsorizat in nici un fel de creatorii setului Brain Quest si contine parerea mea personala referitoare la produsul in cauza!

Castigatorul cartii ‘Povestind Matematica’!

In cadrul concursului ‘Povestind Matematica’ au participat 28 de persoane.

Domnul Random.org a decis ca numarul 27, respectiv Olaru Anca Irina sa fie castigatoarea cartii.

IMG_3100

Rog castigatoarea sa ia legatura pe email in maxim 48 de ore, pentru a cunoaste destinatia si noua casa a cartii ‘Povestind Matematica’!

In cazul in care castigatoarea nu va lua legatura in timp util, voi mai extrage o data castigatorul.

Felicitari Anca Irina!

Cuvinte ascunse!

V-am mai povestit de ouale noastre cu surprize si felul cum ne jucam cu ele (mai multe puteti citi aici) , insa in urma cu ceva timp vazusem pe un blog mamicesc strain o activitate de citire pe care la vremea respectiva nu o puteam incerca. Timpul a trecut…piticoata noastra a inceput sa isi asume literele si sunetele ce le formeaza impreuna…asa ca m-am gandit sa scot ouale de la naftalina si sa incercam si noi activitatea.

IMG_3049

Stiam ca Ana poate citi cuvintele pe care le-am scris pe oua, insa de dragul activitatii (si a exersarii motricitatii fine) ….m-am gandit ca se va simti bine! Dupa citirea primului cuvant mi-am dat seama ca m-am inselat (insa era prea tarziu si nu aveam nici o sansa sa strang ouale…PUR SI SIMPLU!).

IMG_3051      IMG_3052

Am format cuvinte din 3 litere (o litera pe o jumatate a oului, 2 litere pe cealalta jumatate) si am separat jumatatile in 2 (cele cu o litera si cele cu 2). Pentru aceasta activitate am scris pe oua zip/fat/bad/map/mad/red/ted/tap/bat/cap/sad/hop/bed. Am folosit un marker negru, insa din secunda 1 cand am inceput sa ne jucam mi-am dat seama ca nu e permanent. De cele mai multe ori cand atingea o jumatate de ou, involuntar stergea o parte din litera sau litera intreaga (nu ca ar fi fost vreo problema!)…si de aici marea tragedie!:). Am scris si re-scris cuvintele/literele pana cand domnisoara mea a fost multumita de rezultatul final si a putut sa se bucure de ouale ei colorate. Partea cu potrivitul jumatatilor a dibuit-o dupa cateva minute bune (alt motiv de frustrare pentru ea!) ….si dupa cateva incercari (unele esuate, unele reusite) a fost de acord sa pun eu jumatatile impreuna.

IMG_3054     IMG_3056

IMG_3059     IMG_3062

Activitatea a durat mai mult decat as fi vrut…si de aceasta data nu am gasit-o potrivita pentru abilitatile si rabdarea Anei…insa daca aveti copilasi mai mari, probabil o vor indragi!

O zi frumoasa sa aveti!