Experienta senzoriala colorata…cu spuma lui tati!

Ma straduiesc (si marturisesc ca nu reusesc intotdeauna) sa ii ofer Anei diferite ocazii sa experimenteze (sub toate formele) insa faptul ca nu locuim la casa si ‘cuibusorul nostru’ este relativ mic…ma face sa fiu mereu ‘atenta’ la urmarile activitatilor noastre…si din pacate, sa ma feresc de multe ori de lucruri pe care Ana le adora (cum ar fi de exemplu, murdaritul sub orice forma – pe ea si tot ce este in jurul ei 🙂 ). Nu ma deranjeaza nicicum sa se murdareasca din cap pana in picioare….insa situatia se schimba putin cand apar pete (pe care nu ma pricep prea bine sa le scot) pe covor…sau ceva asemanator.

In ultimul timp m-am straduit  sa schimb acest lucru si fie am iesit afara si ne-am bucurat in tihna de experimentele noastre…fie le-am adaptat pentru spatiul nostru si am apelat la ‘smecherii mamicesti’, folosind resursele pe care le aveam la indemana.

        

    

In cazul de fata am apelat la spuma de ras a lui tati, la o tava simpla pentru briose si la colorantii alimentari din bucatarie (desi acuarelele ar fi fost o alegere mai inspirata). Pur si simplu am amestecat spuma si culorile….si voila!….ne-a iesit o spuma colorata cu care Ana s-a delectat pentru aproximativ 1 ora.

Cateva spatii au fost umplute cu bilute Hama care impreuna cu spuma au format o mancare delicioasa (potrivit Anei!) pentru prietenul ei, iepurasul :).

    

Cat despre reteta sau gustul mancarii, nu as putea sa va spun prea multe…pentru ca eu priveam….de pe margine!…dar prietenul Anei parea incantat:)

O zi frumoasa sa aveti!

Sa ne concentram…si sa ne jucam!

Acest tip de activitate se incadreaza sub modelul de invatare Montessori…si are ca scop exersarea abilitatilor motorii…dar si a puterii de concentrare, dar si a rabdarii micutului.

Aveti nevoie doar de niste mingi simple de ping pong, suporturi pentru mingi de golf (sau ceva asemanator) si o suprafata de joaca. In cazul nostru, suprafata de joaca a constituit-o o bucata simpla de carton (si pentru varsta si abilitatile Anei, a fost o adevarata provocare)…..insa o bucata de plastelina/aluat/burete ar functiona la fel de bine.

                     

Fara vreo explicatie, micuta noastra domnisoara si-a dat seama ca trebuia sa puna mingile pe suporturile respective…insa dupa cum probabil a observat, de la vazut la facut e cale lunga:).  Am gasit aceasta activitate putin peste abilitatile Anei….in sensul ca a experimentat putina frustrare si a trebuit sa isi exerseze rabdarea de fiecare data cand cadea cate o minge…insa (spre surprinderea mea) nu a abandonat activitatea si nici nu mi-a cerut ajutorul (ba dimpotriva, nu AVEAM VOIE SA ATING VREO MINGE SAU SUPORT!).

     

 

     

In total, noi am folosit 12 mingi si 12 suporturi pentru ca nu aveam mai multe mingi…insa scopul activitatii poate fi foarte usor adaptat intr-unul matematic, in cazul in care aveti la dispozitie mai multe mingi si un pitic mai mare (puteti exersa numaratul din 2 in 2, numere pare si impare, etc.).

 

Ana, 2 ani si 6 luni

 

Activitati amestecate…2 in 1!

Pentru cei care ne ‘viziteaza’ frecvent….probabil va mai aduceti aminte de cuburile matematice (ca si activitate separata), precum si de hartia gumata (ca si activitate separata). Ei bine, intr-o dupa amiaza cand stiam ca se apropie ora de trezire din somnul de frumusete al Anei 🙂 si nu aveam nimic pregatit (si nici timp!) am deschis dulapurile, m-am uitat prin multele noastre cutii…si mi-a venit o idee (buna zic eu!).

Am folosit cuburile matematice si hartia gumata ca si activitate combinata…si in cateva minute am scos ‘materialele’ si am selectat 50 de bucatele mici care sa corespunda cu 5 siruri de cubulete, ale caror culoare corespundea (aproximativ) cu culoarea hartiei gumata.

    

 

Dupa cum ma asteptam, a fost foarte incantata de surpriza ce o astepta si s-a descurcat onorabil (zic eu?!). A inceput sa potriveasca rapid cuburile cu bucatelele corespunzatoare, insa nu a terminat activitatea pentru ca probabil i s-a parut mai interesant sa uneasca cuburile in forme diferite; dupa spusele ei, a construit un scaun (care mi se parea ca intr-adevar arata ca un scaun), un omulet (mi-a arat cei doi ochi), o broasca (pe care numai ea a vazut-o) si alte minunatii:).Cand am pus cuburile la locul lor, le-am numarat…asa ca ‘am facut si putina ‘matematica’.

Nu am reusit sa o fotografiez ‘in actiune’ pentru ca eram ocupata la telefon, insa activitatea in sine s-a dovedit a fi un succes.

Acest tip de activitate este practica si folositoare pentru ca micutii au ocazia sa exerseze diferite culori (in functie de materialele pe care le aveti la dispozitie), motricitatea fina (ideea era sa puna cubul pe hartia corespunzatoare) si cifrele (in caz ca vreti sa numarati cate cuburi sau cate bucatele de hartie gumata aveti).

 

Inceputul sfarsitului si dreptul la o noua viata!

Ieri a fost ultima data cand m-am intalnit cu O. in calitate de profesor…ultima data, pentru ca din Septembrie O. nu va mai beneficia de educatie acasa, ci va fi reincadrat intr-o scoala de stat.

In urma cu 2 an,i viata lui s-a schimbat dramatic cand a fost diagnosticat cu o boala grava . Situatia s-a complicat si mai mult cand in timpul procesului de schimbare de sange a suferit un atac de cord. Pot doar sa imi imaginez ce au simtit parintii lui, si mai ales groaza si confuzia cu care a intampinat O. aceasta situatie. In cazul lui cea mai buna solutie era sa se mute (din Nigeria) fie in America, Belgia sau Anglia, din cauza tratamentului disponibil doar in aceste 3 tari. Parintii au optat pentru Anglia (din motive pe care doar ei le stiu) si au facut efectiv naveta intre cele 2 tari (pentru ca O. mai are un frate incadrat la scoala in Nigeria).

2 ani mai tarziu, multe multe sedinte de fizioterapie….si mai multe (prea multe) tuburi de pastile, O. a ajuns in stadiul in care i s-a dat ‘unda verde’….sa poata iesi afara din casa (pentru ca sistemul imunitar este capabil sa faca fata provocarilor) si sa duca o viata normala. Cred ca acest lucru a fost posibil prin harul unui Dumnezeu mare….si prin sustinerea si dragostea unor parinti atat de dedicati!

Eu am intrat in viata lui O. in urma cu 1 an , cand parintii lui au luat legatura cu mine….sau poate ca el a intrat in viata mea cu un scop. Relatia noastra a evoluat treptat….de la un copil foarte foarte timid, cu toanele specifice cauzate de medicatia grea….la un copil dispus sa asculte si sa coopereze. Ne-am intalnit des…foarte des  (4/5 ori in fiecare saptamana) si poate din aceasta cauza am devenit atat de apropiata de el. Am invatat sa ‘ii invat’ si sa ‘ii citesc’ starea de spirit…si am lucrat potrivit puterii lui de concentrare la vremea respectiva.

…si ieri ne-am despartit; cel mai probabil ne vom intalni cand va veni la controlul de rutina, insa nu pentru meditatii, ci pentru o intalnire ca intre niste vechi prieteni….sa depanam amintirile…si sa radem de momentele cand ‘fussy/mofturos’ era substantiv si 8+2 era 11.

Viitorul nu il cunoaste nimeni…insa eu tind sa cred ca O. va avea o viata frumoasa….pentru ca este sanatos si are alaturi de el oameni care il iubesc mult.

Ramai cu bine scumpul meu O.!

Cum tineti piticii ocupati cand nu sunteti acasa?

Eu vorbeam cu Ana….daca foloseam mijloc de transport in comun, vorbeam cu ea….daca eram in masina, iar vorbeam….daca eram la medic/stomatolog/spital iar vorbeam, ii aratam, cantam, etc….si parca trecea timpul repede.

Insa de cand a inceput sa vorbeasca cate-n luna si in stele, conversatia se desfasoara pe 2 fronturi (intrebari, multe multe intrebari si raspunsuri). De cele mai multe ori cand suntem intr-un loc public conversatia (doar conversatia!) pur si simplu nu mai functioneaza (cel putin in cazul nostru)….asa ca mi-am invatat lectia si mereu am pregatite pentru ea niste activitati/mini activitati care sa o tina cat de cat ocupata (macar pentru 15-20 de minute). Nu ca m-ar deranja pe mine intrebarile ei (dar de multe ori au deranjat pe cei din jurul nostru)…si nu ca m-ar deranja ca fuge dintr-un colt in altul al camerei de asteptare…dar cand vad ca deranjeaza si ridica sprancene in jurul nostru, imi folosesc ‘trucurile’ de mama sa calmez spiritele :).

Brain Quest este una dintre activitatile ei (si ale mele) preferate din multe puncte de vedere …si mereu port setul in geanta. Este vorba despre un set de cartonase (de foarte buna calitate), distribuite in 2 deck-uri diferite, care il prezinta pe maimutelul Max in diferite ipostaze , facand/lucrand la diferite activitati.

    

    

Setul il tinem intr-un sacusor (in care incap perfect cele 2 deck-uri de cartonase), ceea ce pentru mine constituie o bila alba (pentru ca nu raman insirate prin casa). Setul pe care il avem noi este My First Brain Quest, potrivit copiilor de 2-3 ani; uneori vocabularul este putin avansat pentru aceasta varsta (zic eu?!) insa marturisesc ca discutand relativ regulat despre imaginile respective, copilul isi poate asuma cuvintele si intelesul lor (Ana asa a facut).

    

    

Fiecare set cuprinde 350 de intrebari (cu raspunsuri evidente) abordand diferite aspecte (rutina/mic dejun/ haine/ la scoala/ elemente muzicale/ anotimpuri/ etc.) prezentate pe ambele parti ale cartonaselor. In general discutam despre imaginile respective insa Ana pare la fel de captivata sa le descopere si sa le frunzareasca de una singura (inca o bila alba din partea mea)! Mai nou, si Emilia le-a luat….la rontait!:)

Din punctul meu de vedere, acest set este foarte util din mai multe motive:

– este relativ mic si usor de luat (oriunde ati merge)

– tine piticotul/piticoata ocupata

– cel mai important, are abilitatea de a imbunatati vocabularul micutului, lasandu-l in acelasi timp sa descopere si sa exploreze lucruri noi pentru el

Noi am mai cumparat si Brain Quest Pre-k, potrivit copiilor cu varste cuprinse intre 4-5 ani, insa nu l-am folosit inca pentru ca Ana este inca mica (va tinem la curent!), dar cred (banuiesc?!) ca la vremea potrivita, si acest caiet va avea succes.

In afara de acest setul Brain Quest mai folosim si alte ‘trucuri’ care ne tin ocupate, insa va vom povesti in alt post despre ele.

Voi cum va tineti piticii ocupati cand nu sunteti acasa?

 

 

Nota: Acest post nu a fost recompensat/sponsorizat in nici un fel de creatorii setului Brain Quest si contine parerea mea personala referitoare la produsul in cauza!

Castigatorul cartii ‘Povestind Matematica’!

In cadrul concursului ‘Povestind Matematica’ au participat 28 de persoane.

Domnul Random.org a decis ca numarul 27, respectiv Olaru Anca Irina sa fie castigatoarea cartii.

Rog castigatoarea sa ia legatura pe email in maxim 48 de ore, pentru a cunoaste destinatia si noua casa a cartii ‘Povestind Matematica’!

In cazul in care castigatoarea nu va lua legatura in timp util, voi mai extrage o data castigatorul.

Felicitari Anca Irina!

Cuvinte ascunse!

V-am mai povestit de ouale noastre cu surprize si felul cum ne jucam cu ele (mai multe puteti citi aici) , insa in urma cu ceva timp vazusem pe un blog mamicesc strain o activitate de citire pe care la vremea respectiva nu o puteam incerca. Timpul a trecut…piticoata noastra a inceput sa isi asume literele si sunetele ce le formeaza impreuna…asa ca m-am gandit sa scot ouale de la naftalina si sa incercam si noi activitatea.

Stiam ca Ana poate citi cuvintele pe care le-am scris pe oua, insa de dragul activitatii (si a exersarii motricitatii fine) ….m-am gandit ca se va simti bine! Dupa citirea primului cuvant mi-am dat seama ca m-am inselat (insa era prea tarziu si nu aveam nici o sansa sa strang ouale…PUR SI SIMPLU!).

     

Am format cuvinte din 3 litere (o litera pe o jumatate a oului, 2 litere pe cealalta jumatate) si am separat jumatatile in 2 (cele cu o litera si cele cu 2). Pentru aceasta activitate am scris pe oua zip/fat/bad/map/mad/red/ted/tap/bat/cap/sad/hop/bed. Am folosit un marker negru, insa din secunda 1 cand am inceput sa ne jucam mi-am dat seama ca nu e permanent. De cele mai multe ori cand atingea o jumatate de ou, involuntar stergea o parte din litera sau litera intreaga (nu ca ar fi fost vreo problema!)…si de aici marea tragedie!:). Am scris si re-scris cuvintele/literele pana cand domnisoara mea a fost multumita de rezultatul final si a putut sa se bucure de ouale ei colorate. Partea cu potrivitul jumatatilor a dibuit-o dupa cateva minute bune (alt motiv de frustrare pentru ea!) ….si dupa cateva incercari (unele esuate, unele reusite) a fost de acord sa pun eu jumatatile impreuna.

    

    

Activitatea a durat mai mult decat as fi vrut…si de aceasta data nu am gasit-o potrivita pentru abilitatile si rabdarea Anei…insa daca aveti copilasi mai mari, probabil o vor indragi!

O zi frumoasa sa aveti!

 

Galeata cu dorinte pentru vara! (2014)

 

E primul an cand fac o astfel de lista….si sper ca multe dintre dorintele noastre se vor materializa in cele 2/3 luni de vara (ramane de vazut!). Lista cuprinde in special activitati care o privesc (si stiu sigur ca i-ar place sa ‘le trecem pe toate in revista’!) pe Ana, insa contine si cateva of-uri de ale adultilor :)..

Ne-ar place:

– sa mergem la gradina  zoologica

– sa ma intalnesc cu 2 prietene dragi (R. si A.)

– sa petrecem cat mai mult timp cu cei dragi acasa

– sa ne jucam mult afara/in aer liber

– sa invatam sa mergem cu trotineta cu mai multa incredere

– sa ne jucam mai mult cu diferite experimente ( gen vulcani din praf de copt )

– sa ne balacim undeva (oriunde acel ‘undeva’ ar fi – bazin, lunca, mare, piscina)

– sa ne jucam cu mult nisip

– sa ne jucam de-a v-ati ascunselea in curtea casei

– sa facem un teatru de papusi in curte la bica

– sa pictam cu cuburi de gheata colorate

– sa petrecem o zi in padure

Ar mai fi cateva lucruri de adaugat…si de dorit :)….insa eu as fi foarte fericita daca am majoritatea lucrurilor din aceasta lista s-ar materializa in lunile ce vin.

Cate vom reusi sa facem…ramane de vazut!…va tinem la curent:)

Voi ce activitati frumoase aveti planificate pentru vara?

O altfel de carte + giveaway! (carte matematica!)

Va mai amintiti de cartile matematice? Ei bine, m-am inselat cand am crezut ca nu exista pe piata romaneasca …si printr-o intamplare (fericita desigur!) am descoperit cartea Povestind Matematica scrisa de Florentina Berlan.

    

Cartea contine 10 povestioare cu talc matematic:

Povestea iepurasului (abordeaza conceptul de adunare si scadere simpla in moduri diferite)

Povestea gradiniii fermecate (abordeaza multimea numerelor, intersectia, reuniunea, incluziunea, diferenta, produsul cartezian)

Povestea omidutei speciale (abordeaza numerele pare si impare)

Povestea vrajitorului ( abordeaza ecuatiile cu o necunoscuta)

Povestea unei seminte fermecate ( abordeaza inmultirea simpla)

Povestea pescarului (abordeaza impartirea simpla)

Povestea unei usi fermecate (abordeaza  ecuatiile cu 2 necunoscute)

Povestea banchetului regal (abordeaza ordinea operatiilor si rolul parantezelor)

Povestea unui dans magic (abordeaza inmultirea termenilor din paranteza)

Povestea unei cetati ordonate (abordeaza ordinul miilor/sutelor/zecilor si pozitia lor fata de alte numere)

Prin intermediul celor 10 povestioare, cred ca autoarea reuseste cu succes sa trezeasca interesul micilor elevi (cartea este scrisa pentru clasele I- IV), oferind o alternativa prietenoasa si accesibila intelegerii diferitelor concepte pe care cei mici trebuie sa le inteleaga (eg. concepte ca intersectia, produsul cartezian, numere pare si impare, ecuatii de gradul I, probleme cu metoda de rezolvare simpla, ecuatii cu necunoscute in ambele parti, ordinea operatiilor). M-as fi bucurat mult sa am ocazia sa citesc o astfel de carte cand eram eleva….si cu siguranta mi-ar fi ajutat in dezlegatul tainelor matematicii!

La 2 ani si jumatate, Ana este prea mica pentru activitati pe marginea povestioarelor din aceasta carte si marturisesc ca am lecturat-o ocazional impreuna…..insa nu as vrea sa stea nefolosita in biblioteca noastra pana piticoata noastra va implini 6/7 ani (cu siguranta vom intra in posesia cartii din nou!)….asa ca m-am gandit la un giveaway pentru o mamica doritoare sa isi ajute copilul in intelegerea matematicii!

Asasar, conditiile concursului sunt:

– dati share (distribuiti) acestui articol pentru a oferi cat mai multor mamici ocazia sa participe la concurs

– lasati un comentariu la acest post mentionand cum intentionati sa folositi cartea sau alte resurse matematice inedite pentru cei mici (nu uitati sa scrieti numele complet, pentru a evita orice confuzie!)

– dati like paginii Povestind Matematica

Concursul se va desfasura de astazi (3 Iulie 2014) pana Miercuri (9 Iulie 2014), castigatorul fiind anuntat in ziua urmatoare. Castigatorul va fi ales prin Random.org.

Mult succes!

 

 

Ghidul parintelui/profesorului roman in Anglia (1)

(Profesor roman in Anglia)

Deseori primesc intrebari (si uneori email-uri) de la prieteni/fosti colegi/necunoscuti privitoare la sistemul de educatie din Anglia/documente necesare pentru a aplica/etc. ….asa ca m-am gandit ca niste articole informative vor fi de folos…cuiva..la un moment dat (probabil!?).

Informatiile pe care le veti gasi in aceste articole vor fi uneori pur obiective, referitoare la procesul de aplicare/ diferite scoli/ tehnici de interviu/ etc….insa de asemenea vor contine detalii subiective care reflecta parerea mea unica…privitoare la anumite aspecte ale educatiei in Anglia (pentru ca aici locuim momentan) . Pentru ca toti suntem diferiti…..si parerile vor fi probabil la fel de diferite….insa scopul acestor articole este unul informativ (si nu acela sa creeze controverse, sau sa raneasca sentimentele parintilor/cadrelor didactice!). Deseori voi compara sistemul britanic cu cel romanesc ….asa cum il cunosc si cum l-am experimentat eu ca eleva si studenta cu multi ani in urma; sunt constienta ca lucrurile s-au schimbat mult, insa momentan nu locuim in tara, iar cunostintele mele referitoare la ultimele reforme in invatamant sunt limitate (insa puteti face singuri comparatiile!).

Primul articol din aceasta serie va aborda aplicatia pentru statutul de profesor calificat in Anglia si cateva informatii utile referitoare la munca propriu-zisa . Aceasta este perioada ideala pentru a aplica si perioada in care institutiile de invatamant intervieveaza si recruteaza candidati pentru anul academic  ce va incepe in Septembrie asa ca in cazul in care va ganditi sa lucrati in invatamant in aceasta tara…mult succes!

Asadar….

In cazul in care doresti sa lucrezi ca si teaching assistant/asistent , job-ul propriu-zis presupune asistarea/ajutarea in permanenta a unui profesor calificat intr-o clasa primara/gimnaziala/de liceu. Cele mai multe scoli mentioneaza in descrierea unui astfel de job ca liceul este de ajuns ca si calificare (deci nu trebuie sa termini vreo facultate), insa dragostea pentru copii este un element important care va trebui demonstrat in cadrul interviului. Gasesc pozitia in sine foarte plictisitoare si deloc dinamica pentru ca atributiile sunt relativ limitate si banale (eg imparti hartii, strangi creioane,  explici un exercitiu/notiune timp de cateva minute unui elev care a ramas in urma, in timp ce profesorul isi continua ora); cred insa ca un astfel de job este foarte potrivit pentru un profesor nou calificat care poate inca nu simte ca are experienta sau increderea necesara pentru a preda unei clase. Programul de lucru este acelasi ca al unui profesor, insa salariile celor doi nu au aproape nimic in comun.

Ca si regula generala, in cazul in care doresti sa lucrezi ca si invatator/oare sau profesor/oara trebuie sa fi terminat cel putin o facultate in domeniu (un master nu strica nicicum) si sa ai studii pedagogice care atesta ca esti apt sa lucrezi si sa predai elevilor intr-un mediu academic. Programul studiat in tara in regim de 3-4 ani si diplomele corespunzatoare sunt valide si acceptate ca atare in Anglia, precum si diploma/ele psiho-pedagogice. Pentru ca nimic nu e batut in cuie, uneori (ma gandesc la circumstante deosebite) o scoala poate accepta un profesor in curs de formare (eg. ai terminat facultatea si inca studiezi pentru partea pedagogica a meseriei de profesor).

Pe vremea cand eram eu studenta, modulele psiho-pedagogice se studiau in paralel cu programul de facultate (regim de 3 ani), in ideea obtinerii diplomei corespunzatoare cam in aceeasi perioada cu graduarea propriu-zisa a programului de invatamant superior, sau ca si program separat (de 1 an) pentru cei care nu doreau sa isi aglomereze programul, dupa terminarea facultatii. In Anglia, programul/cursul de psiho-pedagogie se numeste PGCE (Postgraduate Certificate of Education) si are valoarea si nivelul unui master. Studentii pot aplica in regim full time (1 an) sau part-time (2 ani) DOAR dupa ce au terminat facultatea. Studentul trebuie sa decida inainte de inceperea programului carui grup de varsta doreste sa impartaseasca cunostintele si sa aplice corespunzator in cadrum universitatii alese. Dupa terminarea studiilor pedagogice si promovarea programului/masterului noului profesor i se poate oferi (uneori) posibilitatea sa isi schimbe grupa de varsta, insa in experienta mea, aceste ocazii sunt limitate si depind foarte multe de circumstantele si nevoile scolii respective.

Odata ce a promovat programul de PGCE in Anglia, studentul primeste automat (pe baza unei aplicatii simple) QTS-ul (Qualified Teacher Status) care atesta cunostintele lui ca si profesor calificat si ii da posibilitatea sa aplice pentru job-uri in scoli de stat (care angajeaza doar profesori calificati/ cu QTS). Pentru un roman venit in Anglia procesul este asemanator, insa nu are intotdeauna acelasi rezultat (cunosc persoane care din diferite motive, nu au primit statutul de profesor calificat, desi erau calificati!). In cazul in care nu ai QTS-ul (sau esti in procesul de obtinere) te poti inscrie cu diferite agentii de predat (supply agencies) care trimit frecvent scolilor profesori pentru a acoperi orele profesorilor de drept care din diferite motive nu au ajuns in acea zi la scoala.

Pentru a obtine statutul de profesor calificat se trimite o aplicatie (pe care o puteti gasi aici) catre un corp instutional numit Teaching Agency (fostul GTC – General Teaching Council). Inainte de 2012/2013 procesul in sine consta in aplicatia trimisa…si ideal, acceptata si trimisa inapoi cu certificatul corespunzator (dupa care puteai aplica pentru job-ul dorit in scoala aleasa de tine). Lucrurile sunt diferite in momentul de fata, in sensul ca au modificat procesul de aplicare pentru statutul de profesor. Mai multe poti citi aici insa in afara de aplicatia propriu-zisa, trebuie sa demonstrezi intr-un context academic/sala de clasa calitatile didactice; in afara de aceasta testare la fata locului, trebuie sa sustii un ‘professional skills test’. Scopul acestui test (grupat in numeracy/abilitati matematice si literacy/ ) este (banuiesc) acela de a arata nivelul tau general ca si individ in ce priveste matematica si nivelul limbii. Mai multe despre aceste teste, taxele corespunzatoare care trebuiesc achitate si exemple de subiecte poti citi aici .

Obtinerea QTS-ului nu garanteaza un loc de munca, insa de multe ori scolile de stat (si uneori nu doar cele de stat) mentioneaza in descrierea job-ului QTS-ul ca si conditie obligatorie pentru pozitia de profesor.

Presupunand ca ai aplicat si ai obtinut statutul de profesor calificat, urmatorul pas este aplicarea propriu-zisa pentru job-uri in domeniul in care esti specializat/a si in zona in care doresti sa lucrezi. Cateva website-uri specializate (care prezinta locuri vacante autentice si care sunt in colaborare cu scolile respective) sunt www.tes.co.uk , www.jobs.ac.uk (se axeaza mult asupra angajatorilor din invatamantul superior), www.tefl.com (pentru cei care doresc sa predea Engleza ca si limba straina) sau www.gumtree.com (website de recrutare – si nu numai- relativ general si nu foarte specializat, dar util din multe puncte de vedere).

Forma de aplicare este in general in format media (pe email), scriind angajatorului un cover letter/scrisoare de intentie (in care specifici de ce TU esti profesorul potrivit pentru colectivul lor si experienta ta) sau completand o aplicatie si atasand CV-ul. In general, scolile verifica referintele (de obicei cer 2-3) chiar daca asta inseamna ca vor suna in Romania si vor incerca sa il gaseasca pe X-ulescu; sfatul meu este sa te asiguri ca persoanele care te recomanda vor face lucrul acesta intr-un mod impecabil (o referinta foarte buna conteaza foarte mult) si pot face lucrul acesta atat in scris, cat si la telefon (nivelul lor de limba nu trebuie sa fie neaparat avansat, dar ar trebui sa poata confirma detaliile din referinta scrisa).

Desi probabil exista coruptie si in Anglia (pentru ca traim pe Pamant si nu pe Marte) eu am avut o experienta buna in sensul ca procesul de recrutare (de fiecare data) a fost transparent. Un loc de munca autentic la o institutie care isi ia angajatii in serios este scos la concurs pe un website specializat (sau pe website-ul institutiei) si intotdeauna (dar intotdeauna!) va avea atasat descrierea job-ului/pozitiei respective precum si salariul general (eg. intre x si y, pentru a lasa loc de negocieri); salariul este facut public si desi trebuie sa se inscrie in normele nationale, corespunde bugetului institutiei, ceea ce inseamna ca uneori poti fi platit mai mult decat prevede Ministerul Educatiei , insa niciodata mai putin (pentru ca nu e legal!). Poti citi mai multe despre plata lunara pentru cadrele calificate (sau in curs de calificare) precum si despre cei care de-a lungul timpului isi asuma si alte responsabilitati (eg. diriginte de clasa, sef de catedra, etc. ) aici .

De asemenea te poti inscrie cu diferite agentii de recrutare in speranta ca vor selecta ei job-uri potrivite pentru experienta ta ….insa fii precaut atunci cand cineva iti cere o anumita suma de bani pentru a te ajuta sa cauti un loc de munca! Agentiile primesc diferite comisioane (in functie de contract, perioada angajarii si salariul potentialului angajat) de la institutiile de invatamant si niciodata de la viitorii angajati! Pentru tine ca si aplicant, procesul ar trebui sa fie GRATUIT !

Si cam atat…

In cazul in care cunosti pe cineva care doreste sa lucreze ca si profesor/oara in aceasta tara, distribuie-i sau fa-i cunoscut acest articol.