In cazul meu Sambetele sunt foarte aglomerate pentru ca tot timpul din zi mi-l ocupa niste pre-adolescenti/adolescenti draguti care se straduiesc sa invete, sa inteleaga anumite lucruri…si de multe ori sa faca pe plac parintilor, straduindu-se sa se descurce cat mai bine in ceea ce priveste domeniul academic.
Ca si cadru didactic e de la sine inteles ca incurajez studiul individual si aprofundat in afara orelor de clasa….indrumat (sau nu) de un adult atunci cand este nevoie. Insa uneori apar situatii, ca cea de ieri, care ma fac sa reconsider scopul meditatiilor….si uneori sa ma indoiesc de el; cred ca cel mai bun lucru din toate aceste reflectii personale este ca imi formez o idee tot mai clara despre felul cum voi aborda aspectul invatarii (si probabil al meditatiilor) atunci cand fiicele mele vor creste…si deciziile pe care le voi lua alaturi de sotul meu.
Pentru a va face o idee mai buna despre mediul in care elevii mei invata cred ca v-ar ajuta sa stiti ca centru de meditatii este unul foarte bun, cu rezultate impecabile…..renumit pentru faptul ca ajuta elevii sa treaca examenele de stat/examenele de admitere la scoli private. In ochii oricarui parinte care trece pragul centrului vor sari fisele laminate pe ultimii 2/3 ani cu lista elevilor care au obtinut burse sau au reusit sa intre la o scoala privata….ceea ce nu vor sti va fi faptul ca elevii respectivi (in proportie de aproape 100% au beneficiat de suport 1-la-1 si un plan individualizat, realizat dupa nevoile lor specifice….insa asta e o alta poveste). Elevii vin din diferite zone ale orasului, implicit de la diferite scoli….implicit avand un nivel diferit….insa dupa ce parintii decid ca cel mai bine e ca ei sa faca parte dintr-o colectiv de clasa (de multe ori, decizia ascunde considerente financiare, deloc de neglijat), sunt testati si li se aloca un loc intr-o clasa corespunzatoare nivelului lor.
Clasa propriu-zisa (in cazul de fata, clasa mea!) este compusa din aproximativ 14/15 elevi cu un nivel bun/foarte bun de studiu insa cu un fundal diferit de educatie. Unii elevi vin de la scoli de stat bune, altii de la scoli de stat mediocre…si alti de la scoli private. Stilul si modul de invatare pentru elevii in cauza este foarte diferit si reflecta de multe ori personalitatea lor, dar si cadrul educational din care provin. Unii elevii pun 100 de intrebari pentru a intelege cum functioneaza substantivul in propozitie de exemplu, pe cand altii se limiteaza la explicatii simple si la ceea ce se scrie pe tabla/fisele de lucru. Datoria mea (cel putin asa consider eu) e sa ii depistez pe cei nesiguri, sa le dau si lor ocazia sa vorbeasca, sa greseasca (deloc usor de acceptat in cazul elevilor mei!) si sa fiu sigura ca pana la sfarsitul orei au inteles si ei.
Atmosfera in clasa este degajata, insa foarte competitiva. In cadrul fiecarei ore de meditatii elevii primesc puncte (pentru tema acasa/ pentru testul de spelling/ pentru raspunsuri/pentru absolut orice)….puncte care uneori sunt benefice, insa de multe ori dauneaza si nu isi dovedesc scopul.
Intr-o astfel de clasa, dincolo se aura de elevi bine pregatiti se ascund niste copii vulnerabili….cu goluri considerabile (in anumite privinte) care nu pot fi neaparat umplute intr-un astfel de colectiv …..dar lucrul acesta il stiu eu, si nu parintii! Se lucreaza pe materiale comune pregatite de centru si toata lumea (in cadrul clasei) primeste aceleasi fise de lucru si aceeasi tema acasa. Insa doar eu stiu (sau nu!) ca I. are probleme cu structura eseului (si explicatiile lui nu vor fi marcate in cadrul examenului ca explicatii, ci ca barbologie), ca E. nu stapaneste partile de vorbire, ca P. nu intelege inca de ce o metofora e diferita de o comparatie, etc. Toate aceste lucruri mici sau mari le observ si incerc sa ii ajut, intr-un mod individual, putin cate putin, incercand in acelasi timp sa imi duc la bun sfarsit planul de lectie…care trebuie respectat!
V. face parte din clasa mentionata si este un student impecabil si sarguincios, la o scoala cu renume care accepta numai elevii de nota A si A*. Stiu sigur ca ‘problema’ lui V. e scrisul si structura eseului, insa in ultimele 3 saptamani noi am lucrat la poezie si diferite tehnici literare, insemnand ca prea multe ocazii sa il ajut nu am avut. Ca si intreg, sesiunea este folositoare pentru el, insa elevul este familiar cu majoritatea notiunilor care pentru ceilalti elevi constituie o noutate!
Sambata parintii lui V. au decis sa vina la centru (cu o falca in cer si un in pamant) si sa ma informeze ca baiatul a picat un test la scoala….la scris!…si sa ma intrebe ce facem in clasa….si ce materiale folosim. Politicos le-am aratat registrul…baiatul avea o istorie foarte buna in ceea ce priveste tema acasa (care nu se concentra neaparat pe scrisul eseurilor) iar eu aveam o baza de date care ma proteja intr-un fel improtriva criticilor parintilor, demonstrandu-le ca se tine evidenta a tot ceea ce se face la clasa. Le-am aratat materialele folosite (eu nu am nici un cuvant de spus in alegerea lor!) in ultimele saptamani si le-am explicat avantajele folosirii lor…am discutat despre felul cum materialele respective provoaca elevii care nu cunosc notiunile respective si consolizeaza cunostintele pentru cei care deja le detin….si am insistat din nou asupra faptului ca noi nu ‘am lucrat’ la structura eseului de ceva timp. Am incercat sa fiu cat se poate de transparenta si le-am propus sa asiste intr-o Sambata la o lectie insa programul nu le permite acest lucru.
Tonul si atitudinea parintilor s-au schimbat considerabil cand le-am explicat ca sunt familiara cu programa scolii …si ca lucrez in privat cu cativa colegi din clasa odraslei….ca stiu de examenul cu pricina …si de temele acasa date de profesoara de clasa…insa nu pot face multe pentru el…..in conditiile in care el face parte dintr-o CLASA! Situatia a capatat o nota tragic-comica pentru ca managerul centrului asista la discutia noastra iar parintii insistau vehement sa ma ocup de V. intr-un cadru privat (privat insemnand la mine acasa) ceea ce nu a fost posibil. Intr-un final le-am explicat ca planurile de lectie nu se pot schimba de dragul lui V. si ca in mod ideal corespund nivelului clasei ca si intreg, insa fiul lor are nevoi individuale (ca orice alt elev de altfel)…..am fost de acord sa ii corectez un eseu in fiecare saptamana in afara de tema acasa si sa ii scriu feedback detailat pe care (sper!) il va aplica in cazul urmatoarului eseu. Ei au plecat multumiti acasa crezand ca impusca 1 iepure si jumatate deodata…eu am plecat acasa cu un gust amar, gandindu-ma ca locul baiatului nu era nicicum in clasa respectiva si ca mediul respectiv nu il provoca destul.
Pentru parintii care isi trimit copiii la meditatii, cateva ‘vorbe de duh’ care sa ajute sa luati o decizie buna inainte sa alegeti un centru de meditatii/un profesor pentru copil/copii:
– un profesor care se ocupa de o clasa de elevi (cel putin 10) acopera in realitate notiunile generale si de baza al subiectului cu pricina; copilul probabil va invata Matematica, Engleza, etc…..si isi va asuma cunostintele IN RITMUL CLASEI!
– un profesor poate raspunde nevoilor individuale ale unui copil numai cand mediul si conditiile permit (intr-un grup restrans de 3/4 elevi sau si mai bine, 1-la-1)
– de multe ori colectivul unei clase poate beneficia unui elev, insa la fel de multe ori, meditatiile in grup larg sunt simple ocazii de recapitulare pentru elevii cu un nivel mai ridicat; cu siguranta vor beneficia de aceste sesiuni pentru ca isi vor consolida notiunile pe care le stie deja, insa nu isi va largi neaparat palmaresul de cunostinte
– nu este nimic gresit sau iesit din comun ca inainte sa va inscrieti copilul la meditatii sa intrebati ce materiale se folosesc….si uneori (din cand in cand) sa fiti invitati (sau sa cereti) sa asistati la o sesiune; pentru profesorul in cauza acest lucru nu ar trebui sa fie o inconvenienta
– nu ar trebui sa fie iesit din comun ca inainte ca elevul sa inceapa meditatiile sa stiti cat de mare va fi colectivul pentru a evita surprize neplacute mai tarziu; dinamica intr-un grup de 13-15 elevi este foarte diferita fata de cea a unui grup restrans
– indiferent de cat de popular este centrul de meditatii/cadrul didactic, ar trebui sa vi se permita sa ridicati obiectii in ce priveste metoda folosita intr-un mod care sa reflecte respect si transparenta
– pentru ca meditatiile sa isi atinga scopul, trebuie sa existe o asociere corespunzatoare a cadrului didactic si a colectivului/elevului (nu ma refer la o relatie de prietenie, ci de una de respect si comunicare, care permite transmiterea informatiei); in cazul in care copilul se plange in mod constant ca nu intelege ce se vorbeste la clasa (sau in cazul sesiunii), o discutie cu profesorul este binevenita…si uneori schimbarea lui/ei este la fel de binevenita
In cazul in care considerati si alte conditii importante inainte sa ‘va dati’ invatacelul pe ‘mana’ unui dascal…va rog sa continuati lista! 🙂
ominunatanebunie 