Capcana meditatiilor

In cazul meu Sambetele sunt foarte aglomerate pentru ca tot timpul din zi mi-l ocupa niste pre-adolescenti/adolescenti draguti care se straduiesc sa invete, sa inteleaga anumite lucruri…si de multe ori sa faca pe plac parintilor, straduindu-se sa se descurce cat mai bine in ceea ce priveste domeniul academic.

Ca si cadru didactic e de la sine inteles ca incurajez studiul individual si aprofundat in afara orelor de clasa….indrumat (sau nu) de un adult atunci cand este nevoie. Insa uneori apar situatii, ca cea de ieri, care ma fac sa reconsider scopul meditatiilor….si uneori sa ma indoiesc de el; cred ca cel mai bun lucru din toate aceste reflectii personale este ca imi formez o idee tot mai clara despre felul cum voi aborda aspectul invatarii (si probabil al meditatiilor) atunci cand fiicele mele vor creste…si deciziile pe care le voi lua alaturi de sotul meu.

Pentru a va face o idee mai buna despre mediul in care elevii mei invata cred ca v-ar ajuta sa stiti ca centru de meditatii este unul foarte bun, cu rezultate impecabile…..renumit pentru faptul ca ajuta elevii sa treaca examenele de stat/examenele de admitere la scoli private. In ochii oricarui parinte care trece pragul centrului vor sari fisele laminate pe ultimii 2/3 ani cu lista elevilor care au obtinut burse sau au reusit sa intre la o scoala privata….ceea ce nu vor sti va fi faptul ca elevii respectivi (in proportie de aproape 100% au beneficiat de suport 1-la-1 si un plan individualizat, realizat dupa nevoile lor specifice….insa asta e o alta poveste). Elevii vin din diferite zone ale orasului, implicit de la diferite scoli….implicit avand un nivel diferit….insa dupa ce parintii decid ca cel mai bine e ca ei sa faca parte dintr-o colectiv de clasa (de multe ori, decizia ascunde considerente financiare, deloc de neglijat), sunt testati si li se aloca un loc intr-o clasa corespunzatoare nivelului lor.

Clasa propriu-zisa (in cazul de fata, clasa mea!) este compusa din aproximativ 14/15 elevi cu un nivel bun/foarte bun de studiu insa cu un fundal diferit de educatie. Unii elevi vin de la scoli de stat bune, altii de la scoli de stat mediocre…si alti de la scoli private. Stilul si modul de invatare pentru elevii in cauza este foarte diferit si reflecta de multe ori personalitatea lor, dar si cadrul educational din care provin. Unii elevii pun 100 de intrebari pentru a intelege cum functioneaza substantivul in propozitie de exemplu, pe cand altii se limiteaza la explicatii simple si la ceea ce se scrie pe tabla/fisele de lucru. Datoria mea (cel putin asa consider eu) e sa ii depistez pe cei nesiguri, sa le dau si lor ocazia sa vorbeasca, sa greseasca (deloc usor de acceptat in cazul elevilor mei!) si sa fiu sigura ca pana la sfarsitul orei au inteles si ei.

Atmosfera in clasa este degajata, insa foarte competitiva. In cadrul fiecarei ore de meditatii elevii primesc puncte (pentru tema acasa/ pentru testul de spelling/ pentru raspunsuri/pentru absolut orice)….puncte care uneori sunt benefice, insa de multe ori dauneaza si nu isi dovedesc scopul.

Intr-o astfel de clasa, dincolo se aura de elevi bine pregatiti se ascund niste copii vulnerabili….cu goluri considerabile (in anumite privinte) care nu pot fi neaparat umplute intr-un astfel de colectiv …..dar lucrul acesta il stiu eu, si nu parintii! Se lucreaza pe materiale comune pregatite de centru si toata lumea (in cadrul clasei) primeste aceleasi fise de lucru si aceeasi tema acasa. Insa doar eu stiu (sau nu!) ca I. are probleme cu structura eseului  (si explicatiile lui nu vor fi marcate in cadrul examenului ca explicatii, ci ca barbologie), ca E. nu stapaneste partile de vorbire, ca P. nu intelege inca de ce o metofora e diferita de o comparatie, etc. Toate aceste lucruri mici sau mari le observ si incerc sa ii ajut, intr-un mod individual, putin cate putin, incercand in acelasi timp sa imi duc la bun sfarsit planul de lectie…care trebuie respectat!

V. face parte din clasa mentionata si este un student impecabil si sarguincios, la o scoala cu renume care accepta numai elevii de nota A si A*. Stiu sigur ca ‘problema’ lui V. e scrisul si structura eseului, insa in ultimele 3 saptamani noi am lucrat la poezie si diferite tehnici literare, insemnand ca prea multe ocazii sa il ajut nu am avut. Ca si intreg, sesiunea este folositoare pentru el, insa elevul este familiar cu majoritatea notiunilor care pentru ceilalti elevi constituie o noutate!

Sambata parintii lui V. au decis sa vina la centru (cu o falca in cer si un in pamant) si sa ma informeze ca baiatul a picat un test la scoala….la scris!…si sa ma intrebe ce facem in clasa….si ce materiale folosim. Politicos le-am aratat registrul…baiatul avea o istorie foarte buna in ceea ce priveste tema acasa (care nu se concentra neaparat pe scrisul eseurilor) iar eu aveam o baza de date care ma proteja intr-un fel improtriva criticilor parintilor, demonstrandu-le ca se tine evidenta a tot ceea ce se face la clasa. Le-am aratat materialele folosite (eu nu am nici un cuvant de spus in alegerea lor!) in ultimele saptamani si le-am explicat avantajele folosirii lor…am discutat despre felul cum materialele respective provoaca elevii care nu cunosc notiunile respective si consolizeaza cunostintele pentru cei care deja le detin….si am insistat din nou asupra faptului ca noi nu ‘am lucrat’ la structura eseului de ceva timp. Am incercat sa fiu cat se poate de transparenta si le-am propus sa asiste intr-o Sambata la o lectie insa programul nu le permite acest lucru.

Tonul si atitudinea parintilor s-au schimbat considerabil cand le-am explicat ca sunt familiara cu programa scolii …si ca lucrez in privat cu cativa colegi din clasa odraslei….ca stiu de examenul cu pricina …si de temele acasa date de profesoara de clasa…insa nu pot face multe pentru el…..in conditiile in care el face parte dintr-o CLASA! Situatia a capatat o nota tragic-comica pentru ca managerul centrului asista la discutia noastra iar parintii insistau vehement sa ma ocup de V. intr-un cadru privat (privat insemnand la mine acasa) ceea ce nu a fost posibil. Intr-un final le-am explicat ca planurile de lectie nu se pot schimba de dragul lui V. si ca in mod ideal corespund nivelului clasei ca si intreg, insa fiul lor are nevoi individuale (ca orice alt elev de altfel)…..am fost de acord sa ii corectez un eseu in fiecare saptamana in afara de tema acasa si sa ii scriu feedback detailat pe care (sper!) il va aplica in cazul urmatoarului eseu. Ei au plecat multumiti acasa crezand ca impusca 1 iepure si jumatate deodata…eu am plecat acasa cu un gust amar, gandindu-ma ca locul baiatului nu era nicicum in clasa respectiva si ca mediul respectiv nu il provoca destul.

 

Pentru parintii care isi trimit copiii la meditatii, cateva ‘vorbe de duh’ care sa ajute sa luati o decizie buna inainte sa alegeti un centru de meditatii/un profesor pentru copil/copii:

– un profesor care se ocupa de o clasa de elevi (cel putin 10) acopera in realitate notiunile generale si de baza al subiectului cu pricina; copilul probabil va invata Matematica, Engleza, etc…..si isi va asuma cunostintele IN RITMUL CLASEI!

– un profesor poate raspunde nevoilor individuale ale unui copil  numai cand mediul si conditiile permit (intr-un grup restrans de 3/4 elevi sau si mai bine,  1-la-1)

– de multe ori colectivul unei clase poate beneficia unui elev, insa la fel de multe ori, meditatiile in grup larg sunt simple ocazii de recapitulare pentru elevii cu un nivel mai ridicat; cu siguranta vor beneficia de aceste sesiuni pentru ca isi vor consolida notiunile pe care le stie deja, insa nu isi va largi neaparat palmaresul de cunostinte

– nu este nimic gresit sau iesit din comun ca inainte sa va inscrieti copilul la meditatii sa intrebati ce materiale se folosesc….si uneori (din cand in cand) sa fiti invitati (sau sa cereti) sa asistati la o sesiune; pentru profesorul in cauza acest lucru nu ar trebui sa fie o inconvenienta

– nu ar trebui sa fie iesit din comun ca inainte ca elevul sa inceapa meditatiile sa stiti cat de mare va fi colectivul pentru a evita surprize neplacute mai tarziu; dinamica intr-un grup de 13-15 elevi este foarte diferita fata de cea a unui grup restrans

– indiferent de cat de popular este centrul de meditatii/cadrul didactic, ar trebui sa vi se permita sa ridicati obiectii in ce priveste metoda folosita intr-un mod care sa reflecte respect si transparenta

– pentru ca meditatiile sa isi atinga scopul, trebuie sa existe o asociere corespunzatoare a cadrului didactic si a colectivului/elevului (nu ma refer la o relatie de prietenie, ci de una de respect si comunicare, care permite transmiterea informatiei); in cazul in care copilul se plange in mod constant ca nu intelege ce se vorbeste la clasa (sau in cazul sesiunii), o discutie cu profesorul este binevenita…si uneori schimbarea lui/ei este la fel de binevenita

In cazul in care considerati si alte conditii importante inainte sa ‘va dati’ invatacelul pe ‘mana’ unui dascal…va rog sa continuati lista! 🙂

Litere tactile

Asa cum probabil toate mamele stiu, joaca/asimilarea informatiei pe mai multe planuri este foarte importanta pentru retinerea si asumarea ei de catre cei mici. Explicatiile in legatura cu un concept sunt la fel de importante ca si desenarea lui….sau atingerea (in orice forma).

Atunci cand ne jucam impreuna, incerc sa imi aduc mereu aminte cat de important este pentru A. (chiar daca nu realizeaza lucrul acesta inca!) sa vada, sa simta, sa inteleaga….si (ideal) sa faca legatura in mod independent intre un lucru si altul.

De ceva vreme ma tot gandeam la literele tactile si erau pe lista cu lucrurile pe care dorim sa le avem…insa nu eram sigura daca ar fi mai bine sa le cumpar….sau sa le fac? Am gasit unele care pareau foarte trainice (si bineinteles ca as fi vrut sa le avem), insa am gasit pretul mult prea piparat ….si am mai dat si de alte produse asemanatoare al caror pret prea ieftin m-au facut sa cred ca it’s too good to be true :)….asa ca singura solutie ramasa a fost sa le confectionez eu….si sa ne descurcam cu ele pana apelam la alte idei.

Aveam un set de litere de lemn pe care le-am colorat individual si l-am folosit cand A. invata alfabetul….asa ca am folosit literele din setul respectiv ca tipar (insa in cazul in care nu aveti unul similar, cu siguranta veti gasi tipare gratuite disponibile pe internet). Mai aveam la indemana un set de hartie de spuma  pe care l-am cumparat cu mult timp in urma, fara vreun scop anume (stiind insa ca LA UN MOMENT DAT imi va fi de folos!) :).

Dupa cateva zile/nopti de taiat si lipit putin cate putin ….intr-un final alfabetul meu tactil a inceput sa prinda forma 🙂

    

Inca nu am gasit o cutie (sau spatiu) corespunzatoare pentru alfabetul tactil…asa ca momentan le tinem la loc sigur intr-o punga simpla de platic.

Alfabetul tactil poate fi folosit in diferite feluri….care mai de care mai interesante si distractive pentru cei mici….dar functia lui principala (pentru noi cel putin) este cea tactila…si serveste la familiarizarea micutului cu felul de a scrie litera respectiva.

Noi insa l-am inaugurat cu o activitate simpla (initiata de A. cand alfabetul era intins pe jos iar eu verificam ca avem toate literele) de potrivire a literelor care mi-au servit ca tipar. Jocul a fost initiat de A. cand alfabetul era intins pe jos iar eu verificam ca avem toate literele si nu mai trebuie sa decupez vreuna….asa ca m-am supus si am urmat instructiunile de rigoare!:)

        

       

O zi frumoasa sa aveti!

 

 

 

Mama…si copilul!

Atunci cand vine vorba de tot ceea ce e mic si plapand, Ana e vizibil impresionata si simte nevoia sa protejeze acel ‘ceva’… asa ca m-am gandit ca o activitate legata de ‘mama si copil’ nu strica. Am improvizat ce aveam la dispozitie…si fara prea multa pregateala, am trecut ‘la treaba’ :).

Bineinteles ca exista foarte multe materiale disponibile pentru o astfel de activitate, insa noi aveam in casa doar niste manipulative si o carticica cu animalute…asa ca asta am folosit.

        

Am rasfoit cartea impreuna si am discutat putin despre fiecare animal in parte…si despre ‘copil; discutia noastra s-a lungit putin pentru ca lista de intrebari nu se mai termina :)…dar intr-un final, am reusit sa punem carticica deoparte si sa ne jucam cu manipulativele propriu-zise.

         

       

        

Pe rand, A. ales aleatoriu cate un animalut din cutie si l-a asezat pe masa. Pe masura ce numarul animalelor din cutie se micsora, masuta noastra se aglomera cu animalute pe care  le asocia corespunzator (rata galbena cu ratusca galbena, etc.). Pentru ca setul de manipulative avea fiecare familie in 6 exemplare, am avut din plin ocazia sa tot repetam numele ‘copiilor’.Pentru ca partea cu sortatul animalutelor pe culori a venit din partea ei, am repetat sumar si culorile si cand le-am pus impreuna la loc in cutie le-am numarat (eu una, ea una) sa verificam daca nu lipseste vreuna.

         

                  

 

Activitatea a durat aproximativ 30-40 de minute (captand interesul A.-ei cu mult peste asteptarile mele)…ceea ce eu consider foarte mult pentru puterea de concentrare a unui copil de 2/3 ani…insa cum mica noastra domnisoara pare a fi o perfectionista si jumatate, a mutat si rasmutat toate animalele de pe o parte pe alta, s-a invartit in jurul mesei sa verifice ca toate sunt aranjate IN LINIE…..pana i s-a parut ei ca stau ‘bine’ si se uita toate LA EA 🙂

 

O zi frumoasa sa aveti alaturi de piticii vostri!

Forme …sau nu!

M-am gandit sa vorbim despre forme si despre felul cum arata…intamplarea a facut ca betisoarele noastre sa ne permita sa includem si culorile…

Am procedat asa:

Se iau niste betisoare (colorate sau nu)…se adauga niste buline de velcro….si…incepe distractia!

        

 

Noi ne-am concentrat asupra formelor si a partilor specifice…si dintr-una in alta am aflat ca triunghiul are 3 laturi

        

 

…patratul si dreptunghiul are 4 laturi…

         

….pentagonul are 5 laturi …..

…2 triunghiuri alaturate fac un romb….

 

Am vorbit si despre trapez….si am construit o casuta in care am culcat bebelusul.

Nu mi-a luat mai mult de 5 minute ‘ sa pregatesc’ activitatea propriu-zisa …ne-am jucat si am povestit  impreuna cam 10 minute…dupa care Ana a lipit si dezlipit de una singura de zor pentru inca vreo 20 minute. Din punctul meu de vedere…a fost un hit!…

V-o recomand cu drag pentru piticii vostri!

La vanatoare….de fluturi!

Recent am avut ocazia sa vizitam un asa-zis ‘paradis’ al fluturilor si chiar daca temperatura de afara nu era nicicum potrivita mediului lor….sera amenajata pentru ei a creat impresia de climat tropical iar temperatura ridicata (din momentul in care intrati in ea) va va forta sa renuntati la hainele groase.

Butterfly project este un loc interesant si plin de activitati atat pentru copiii mici, cat si pentru cei mai mari. Spatiul propriu-zis este impartit in sere (pentru fluturi, pentru melci si gandaci deosebiti – pe care ii puteti atinge in cazul in care sunteti amatori de senzatii tari!, pentru flori deosebite si pentru alte insecte). De asemenea serele sunt inconjurate de o gradina imensa – si ea amenajata corespunzator pentru a atrage micii cercetatori- unde se pot vedea flori  mai mult sau mai putin comune. In afara de aspectul pur educativ al locului copiii se mai pot invarti in niste ‘cups’, au ocazia sa participe la un atelier de craft (in schimbul unei sume simbolice) sau se pot transforma in diferite animalute in cazul in care le place sa fie pictati (insa va trebui sa va inarmati cu indelunga rabdare din cauza cozii).

        

             

 

Noi ne-am hotarat sa mergem sa vedem despre ce este vorba cu 2 sau 3 zile inainte de evenimentul propriu-zis….asa ca nu am avut nicicum timp sa strang prea multe activitati pentru Ana. Le-am printat pe toate…insa nu am reusit sa ne bucuram in tihna de ele, asa ca ne-am delectat  dupa ce ne-am intors si in zilele care au urmat. Materialele au avut (si nu prea) legatura cu tema locului…insa ne-au permis sa vorbim despre fluturi, repetand alfabetul si numarand in acelasi timp…asa ca toata lumea a fost fericita!

Asa ca …

….am sortat fluturi si flori si le-am numarat…si am vorbit (superficial!) despre ciclul de viata al fluturelui (simplificat la nivel de 2 ani 🙂

        

        

 

…am lipit si am repetat alfabetul (care nu avea nici o legatura cu fluturii, insa pentru ca fiecare litera avea atasata cate un fluturas…..a avut legatura cu vizita noastra)

        

In cazul in care doriti sa ascultati jumatate de alfabet pe fundal muzical si gangurit de bebe 🙂

Ana s-a distrat de minune si inca povesteste (dupa aproape 2 saptamani) despre fluturasii ei…si despre cel care tati l-a prins pentru ea…si despre melcul urias…si despre cate si mai cate :):)

..o zi frumoasa sa aveti alaturi de piticii vostri!..

 

 

 

 

 

Oua…cu surprize!

Initial ma gandisem la ouale de la Kinder…insa nu aveam destule…si cred ca A. le-ar fi gasit foarte greu de deschis…si inchis…asa ca am fost foarte fericita cand intamplator am dat peste niste oua de plastic (de o calitate indoielnica din punctul meu de vedere) care si-au servit scopul cu succes.

Stiam dinainte ca aceasta activitate va fi adorata de piticoata mea…pentru ca in cazul A.-ei orice implica deschis/inchis, lipit/dezlipit are un succes rasunator :). Nu mi-a luat mai mult de cateva minute sa scriu cuvintele pe o foaie simpla…sa le tai si sa le pun in fiecare ousor; am scos apoi sigh words-urile laminate si le-am intins pe covor…si a inceput distractia…cu bica in fundal ca suporter.

        

        

Bineinteles ca activitatea poate fi adaptata in multe feluri…dupa nevoile specifice ale piticilor vostri (eu am decis sa scriu de mai multe ori ‘that’ pentru ca nu eram sigura ca A. a avut destule ocazii sa il repete).

A. alegea un ou…il deschidea…imi spunea ce cuvant a gasit si il asocia cu cel de pe covor…dupa care punea cuvintelul inapoi in ou si isi muta ‘comoara’ intr-un bol mai mic.

        

       

In cazul nostru ouale au fost de mare ajutor :)…poate vor distra si piticii vostri!