Cum sa cresti un copil care sa urasca lectura!

…sau Matematica…sau Chimia…sau oricare alta activitate menita sa aduca cunoastere si curiozitate in viata pruncului.

Obliga-l sa invete intr-o maniera cat mai plictisitoare si fa acest lucru cu constiinciozitate.

Nu tine cont de dorintele  lui (e doar un copil, nu-i asa?) si daca e prea obosit….confuz…sau pur si simplu nu are chef sa citeasca….obliga-l! Sigur mai are rabdare pentru inca 5-10 pagini pana termina capitolul!

Fa din citit si nu intelegerea mesajului, scopul final! Nu conteaza ca nu intelege tratatele de Fizica….conteaza ca le poti spune bunicilor/prietenilor/vecinilor ca fiica/fiul tau citeste!

Indiferent de vremea de afara, zile de nastere, momente hazlii sau momente de leneveala….tu trebuie sa ii aduci mereu copilului aminte despre importanta cititului!

Nu conteaza continutul cartilor sau interesul copilului in privinta lecturii….important e sa ii dezvolti abilitatea de a citi (cat mai rapid, daca se poate!). Printese… calesti fermecate….printi sau animale vorbitoare? Toate sunt prostii….cele mai eficiente sunt tratatele de medicina…..groase, cu foarte multe informatii si un numar impresionant de cuvinte!

Nu accepta greselile de nici un fel! Cum altfel poti spera ca odrasla ta va deveni un adult echilibrat si responsabil?! Nu exista absolut nici o scuza pentru citirea necorespunzatoare a grupurilor ce/ci sau ghe/ghi!

Nu ezita sa il compari cu cei din jur si sa ii scoti in evidenta micile stangicii! Nici o data nu este prea devreme si daca altii au putut (aici)….al tau prunc sigur poate mai mult!

Invata-l sa citeasca mecanic, fara sa (isi) puna vreo intrebare sau sa intrebe sensul unui cuvant! Sensul cuvintelor si felul cum sunt folosite trebuie inteles din context, nu din alte carti sau intrebari nefolositoare adresate adultilor! Daca totusi nu intelege si nici nu are pe cine sa intrebe….nu conteaza, chiar nu conteaza…..conteaza doar cantitatea si in nici un caz calitatea!

Lauda-te mereu cu ‘realizarile’ lui in public…si fii la fel de critica cu greselile lui in fata prietenilor/cunoscutilor! Sufoca fiecare suflet pe care il intalnesti in calea ta cu lista de lectura pe care a reusit sa o termine cu 3 saptamani inaintea copiilor de varsta lui (citind zi si noapte la indemnurile tale binevoitoare)!

Odihna si timpul de somn al copiilor este overrated…..serios! 12-10 ore de somn pe noapte sunt mult prea multe pentru un copil deosebit ca al tau. Lectura de dimineata/amiaza si seara nu trebuie sa lipseasca din programul lui!

Fa-l sa citeasca toate cartile pe care tu nu ai avut chef timp sa le citesti….nu poate supravietui si in nici un caz nu poate avea un trai decent daca nu cunoaste si nu poate comenta opera a cel putin 10 scriitori din perioada baroca si 5 din cea contemporana!

Voi mai aveti alte idei care se pot pune in aplicare de catre un parinte zelor si prea bine intentionat?

O zi frumoasa sa aveti alaturi de cei dragi!

Fetita Curioasa (5a2l), Fetita Jucausa (3a1l)

 

 

Cand prea multa scoala strica..sau nu?!

In ultimii 6 ani am avut ocazia sa lucrez cu foarte multi elevi de diferite varste si diferite abilitati. Unii foarte motivati sa obtina rezultate foarte bune la examene, sa intre la universitatea care o viseaza, sa fie primii din clasa/scoala sau sa-si multumeasca parintii…..altii mai pasivi, mai ‘nepasatori’ si multumiti de rezultatele scolare mediocre in ochii parintilor, mai pusi pe sotii si indiferenti la un rezultat mai bun. In spatele tuturor elevilor mei se afla parinti bine intentionati si dedicati, dispusi sa faca  efectiv orice pentru ca fiul/fiica lor sa reuseasca (orice ar insemna lucrul acesta!).

Ca si tutore, eu ma straduiesc sa impac ambele parti….parintele exigent in ochii caruia progresul copilului si calitatea mea de cadru didactic se masoara in numarul de pagini ca tema acasa….si copilul al carui nivel este foarte bun/sau nu si care cu siguranta (nu) vrea sa transforme cele 2 ore petrecute cu mine in scopul vietii lui. Nu este intotdeauna usor si de multe ori au loc negocieri intre cele trei parti implicate, insa in general  ajung mereu la un consens care multumeste pe toata lumea.

M. este o exceptie pentru ca are niste parinti foarte relaxati, pentru care notele foarte mari si stelutele atasate (echivalentul nostru a 10 cu felicitari) nu reprezinta neaparat scopul final. Mai este o exceptie pentru ca desi nu depune un efort consistent la scoala sau in cadrul sesiunilor noastre, se descurca foarte bine si are un nivel academic mult peste medie.Venind dintr-o familie obisnuita, M. este o exceptie si pentru ca este eleva a unei scoli de gramatica de prestigiu, fara sa depuna un efort prea mare.

In urma cu aproximativ 4-5 luni M. a inceput sa fie anxioasa si sa spuna de fiecare data cand ne intalneam ca nu va lua nota care si-o doreste (in cazul ei, nota maxima, neimpusa de nimeni). In fiecare saptamana mama ei imi spunea ca doarme foarte putin in timpul noptii (din cauza insomniei), mananca foarte putin (din cauza lipsei de mancare) si se plange ca nu are timp sa isi termine temele acasa de pe o zi pe alta, acuzand mereu dureri de cap.

Parintii au cautat suport specializat, insa lucrurile s-au precipitat foarte rapid si anxietatea M.-ei a ajuns la cote tot mai mari, pana in punctul in care a trebuit sa fie spitalizata in repetate randuri pentru ca a incercat sa se sinucida. Chiar daca momentan medicii au gasit o formula optima de medicatie pentru ea, care sa ii controleze nivelul de stres si sa o ajute sa doarma, perspectiva ei asupra scolii s-a schimbat drastic.

Daca atunci cand am cunoscut-o ma intreba despre aplicatia pentru ultimii 2 ani de scoala, in ultimele saptamani singurul lucru pe care vrea sa il discute cu mine este renuntarea la sistemul clasic si posibilitatea studiului acasa (in mod ideal, isi doreste sa faca acest lucru dupa un an de repaos). Daca la inceputul ‘relatiei’ noastre eu o percepeam ca o eleva isteata si ambitioasa…..acum o vad epuizata, stresata peste masura si satula de tot ceea ce inseamna scoala.

In prezent M. refuza sa mearga la scoala, in timp ce scoala ameninta parintii ca implica serviciile sociale , pentru ca procentajul prezentei la ore va scadea drastic si implicit, acest lucru ii va afecta semnificativ notele. Ironic, pentru ca aceleasi servicii sociale au scris scolii in nenumarate randuri si au explicat ca sanatatea mentala a copilului este mult  mai importanta decat orice exam. De asemenea au mentionat ca eleva nu ar trebui fortata sub nici o forma sa dea vreun examen atata timp cat nu isi exprima aceasta dorinta pentru ca acest lucru va duce la alte crize de anxietate.

Privind din afara, puteti invinovati parintii….care poate au stresat-o si au insistat asupra rezultatelor scolare. Dar nu acesta este cazul ….ba dimpotriva! Oameni cu mult bun simt si foarte devotati, s-au straduit sa o ajute si in afara scolii, aducand tutori pentru a-i acoperi golurile care poate nu au fost sesizate de profesorii ei. M. lua meditatii la Engleza, Matematica, Stiinte si Spaniola….si nu, parintii ei nu sunt bogati!

Puteti invinovati scoala pentru volumul de munca pe care il alocheaza elevilor….dar nici atunci nu aveti dreptate! Intr-adevar scoala este una foarte buna (de gramatica!) unde se invata la un nivel inalt (in general, mult mai inalt decat in scolile de stat) dar toti elevii au acelasi volum de munca si cei mai multi dintre ei se descurca impecabil si in mijlocul programului scolar aglomerat, al meditatiilor si activitatilor extrascolare, al iesirilor ocazionale cu prietenilor si a episoadelor scurte de independenta. Nu va imaginati ca nu se plang de toate temele de zi cu zi….ca nu isi injura vorbesc de rau profesorii pentru volumul de munca pe care il primesc….sau nu simt cateodata nevoia sa renunte pur si simplu pentru ca nu au chef….dar cei mai multi se descurca si reusesc sa ‘iasa’ din acest tumult de 5 ani cu brio.

Insa sistemul nu se concentreaza si asupra celor vulnerabili…asupra celor care nu reusesc sa isi controleze emotiile in fata celor 10/11 examene…..asupra celor care poate nu reusesc sa asimileze informatia la capacitatea maxima, ca marea majoritate. Sistemul este doar un sistem, incapabil sa anticipeze provocarile elevilor care nu sunt decat copii, insa de multe ori sunt tratati ca si adultii…..sistemul este incapabil sa observe sentimentele elevilor si panica lor cand simt ca nu se descurca sau nu presteaza conform asteptarilor institutiei/parintilor/apropiatilor/societatii…..si atunci cand un copil clacheaza si nu reuseste ‘sa se adune’ si sa presteze conform normei, nu incearca sa inteleaga perspectiva familiei, ci asteapta ca elevul sa se prezinte la clasa (suicidal sau nu!) pentru ca altfel nu va avea prezenta corespunzatoare (= statistica scolii in ce priveste prezenta elevilor la clasa va scade).

Din punctul meu de vedere, in situatii ca acestea nu e nimeni de vina (poate doar cercul vicios al universului si asteptarile societatii). Dar sistemul clasic nu este pentru toata lumea!

O saptamana cu momente frumoase va doresc alaturi de copiii vostri!

Lista de lectura (Ianuarie 2017)

Pentru mine:

Mr Pip (de Lloyds Jones) – o carte pe care unul din elevii de clasa a XI-a o studiaza pentru examenul de treapta si pe baza careia va da examen, asa ca trebuie sa o citesc si eu.

Learning all the time (de John Holt) – o carte despre felul in care cei mici invata sa citeasca/sa numere/ sa calculeze/ sa inteleaga lumea din jurul lor fara un ajutor intentionat academic din partea parintilor.

Pentru Fetita Curioasa (5 ani):

The Secret Mermaid. Turtle Trouble (de Sue Mongredien) – 0 carte ajunsa intamplator la noi, pe care mica noastra domnisoara a insista sa o citeasca, despre sirene si aventurile pe care le au cand descopera ca Regina Intunecata rapeste vietuitoarele marii.

The Twits (de Roald Dahl) – 0 carte scrisa de autorul ei preferat (pana acum) despre o familie de oameni uraciosi, care se tachineaza unul pe altul si isi joaca feste.

Tigers (editura Usborne) – din colectia Beginners series, prezentand aspecte reale legate de habitatul tigrului si felul cum acesta se dezvolta.

Elephants (editura Usborne) – din colectia Beginners Series, prezentand aspecte legate de dezvoltarea elefantului si modul in care acesta interactioneaza cu omul.

Prima iarna a lui Vulpisor si alte povesti (editura Girasol) – o carte primita in dar, cu niste povesti dragute pentru un cititor incepator.

Pentru Fetita Jucausa (aproape 3 ani):

My very first English dictionary (editura Usborne) – preferatul ei in prezent, dictionarul este in realitate o carte cu imagini dragute, insotite de cuvantul corespunzator si o definitie simpla a ceea ce reprezinta.

Bedtime stories for princesses (editura Igloobooks) – 0 carte cu 7 povesti despre printese.

I’d like to  be a ballerina (editura Igloobooks) – o carte senzoriala, cu si despre balerine.

 

Voi ce cititi luna aceasta?

Planuri pentru 2017

(Time as a jester crowning the young year and ushering out the old one – Paul Gray, 1867)

Sursa

Pentru mine anul 2016 a trecut foarte repede si am avut parte de multe experiente (unele frumoase, altele mai putin frumoase) care m-au invatat lucruri noi si m-au motivat sa schimb  unele aspecte din viata mea. In acest an am avut ocazia de multe ori sa fiu partasa la evenimente triste care nu au avut neaparat vreo legatura cu mine sau familia mea, dar care mi-au schimbat perspectiva asupra anumitor lucruri si sunt recunoscatoare pentru acest lucru. In acest an m-am gandit mai mult la timpul pe care il am la dispozitie pentru relatia mea cu Dumnezeu, pentru familia mea, pentru relatiile din viata mea….timp pe care din pacate, nu intotdeauna l-am folosit corespunzator.

Anul 2017 sper sa fie un an in care sa pot realiza mai multe lucruri si sa pot infaptui mai multe planuri.

Desi unele dintre aspiratile mele sunt foarte personale si nu cred ca e bine sa le impartasesc pe blog, pe cele generale vi le las mai jos.

Imi doresc ca in acesta an :

Sa citesc Biblia in intregime….de la cap la coada. Din pacate a trecut ceva timp de cand am reusit sa fac acest lucru intr-un an.

Sa am grija mai mult de mine. Din toate punctele de vedere. Sa am mai multa rabdare cand nu imi iese ceva si sa fiu consistenta in lucruri care pana acum nu am fost. Sa (incerc) am o rutina de alergat/exercitii/orice alta activitate menita sa imi scoata corpul din amorteala.

Sa petrec mai mult timp cu cei dragi si sa caut in mod intentionat oportunitati sa fac acest lucru.

Sa investesc mai mult in relatii. In prieteni vechi. In cunostinte noi. In prieteni in devenire. In vecini.

Sa devin o bucatareasa mai buna. Sa experimentez retete noi. Sa gatesc mai mult si mai sanatos.

Sa fiu mai organizata cu timpul meu.

Sa citesc mai mult. Despre lucruri care ma pasioneaza. Despre lucruri pe care poate ar trebui sa le stiu.

Sa investesc intr-un proiect de suflet care implica timpul si resursele mele puse la dispozitia celor din jur.

Sa imi asum o abilitate noua, pe care nu am incercat-o pana acum.

Inchei acest post dorind pentru fiecare din voi un 2017 plin de binecuvantari si biruinte, oricare ar fi circumstantele vietii voastre si oriunde ati fi!

 

Invata-ne sa ne numaram bine zilele , ca sa capatam o inima inteleapta (Psalmul 90 :12-13)