Femeia care muta muntii! + giveaway

Voua vi s-a intamplat sa va simtiti coplesite? Vi s-a intamplat sa nu fiti sigure in abordarea voastra de crestere a copiilor sau a randuirii casei? Mie da…si nu de putine ori! Vedeti voi, zilele noastre variaza grozav….de la cer la pamant.

Uneori avem parte de zile impecabile….cand totul se intampla CUM VREAU EU:)….fetele se trezesc, sunt hranite si imbracate pana la ora x, se simt bine, avem timp sa mergem in x locuri, sa facem x lucruri iar in acelasi timp imi gasesc (cumva?!) timp sa mentin si casa la un nivel acceptabil, reusind sa pregatesc cina pentru sotul meu. Alte zile ma veti gasi la polul opus….dupa o noapte de nesomn, cu doi copii mici care nu se simt prea bine si nu vor nicicum sa coopereze, cu o casa intoarsa pe dos si fara energie. La sfarsitul zilei cand ma uit in spate, casa e tot intoarsa pe dos, nivelul meu de ‘optimism’ e acelasi, fetele nu sunt nicicum mai cooperante….iar cina noastra este de fapt un take away. Nu ma plang nicicum …ci doar descriu realitatea noastra!

Si eu stiu ca nu e tocmai buna comparatia, pentru toti suntem unici….insa uneori, in zilele cand nu ma simt tocmai o super mama, e imposibil sa nu ma intreb cum x sau y le tine pe toate sub control….cand in mijlocul casei mele este un haos total. Si eu sunt relativ familiara cu diferite tehnici de parenting….insa la sfarsitul zilei va marturisesc ca nu intotdeauna am rabdare si nu reusesc sa nu ridic vocea si sa ma comport cu copiii mei intr-un mod care reflecta o dragoste neconditionata! Am invatat multe lucruri de cand am devenit mama….insa imi dau seama ca inca mai sunt atatea altele de insusit! In cazul meu cel mai bun barometru este chiar Ana, care in inocenta ei, nu ezita niciodata sa ma corecteze constant, sa imi spuna ca nu e frumos sa tip sau sa ii pun grabita jucariile in cutie….si sa ma ierte, spunandu-mi ca ma iubeste mult. Desi atat de mica, in inocenta ei reprezinta de fapt modelul de dragoste neconditionat : ma corecteaza si continua sa isi arate afectiunea fata de mine.

In momentele cand zilele mele sunt anapoda iar starea mea de spirit nu e grozava, eu citesc si imi indrept gandurile spre alte mame care poate au mai multa experienta si reusesc sa gestioneze mai bine situatiile din casa lor. Una din cartile despre care as vrea sa va povestesc putin este ‘Femeia care muta muntii’ scrisa de Daniela Delibas (veti gasi blogul ei aici).

Autoarea aduce un mesaj frumos si incurajator pentru toate mamele, fara a-si impune un anumit punct de vedere asupra lucrurilor specifice din gospodaria fiecaruia sau asupra cresterii copiilor. In randurile cartii nu veti gasi judecati subiective indreptate asupra mamelor care nu isi cresc copiii intr-un anumit fel….sau se comporta intr-un anumit fel in mijlocul casei lor. Solutia scriitoarei la toate incercarile noastre ca mame si sotii este una simpla si la indemana oricui : o relatia autentica cu Dumnezeu.

Sfaturile ei sunt intotdeauna filtrate prin prisma Bibliei si desi poate nu in acceptul oricui, in aceasta  carte autoarea se concentreaza  asupra responsabilitatilor pe care noi le avem in familie ca mama si sotie….si ce putem face pentru a nu esua, zi de zi! Printre randurile cartii veti gasi o mama care intelege ce inseamna sa fii coplesita de situatiile de zi cu zi, explicand in acelasi timp cum relatia cu Dumnezeu si o viata in rugaciune poate face cu adevarat diferenta! Desi am citit relativ multe carti referitoare la rolul femeii in casnicie si planul lui Dumnezeu pentru mame/sotii….aceasta carte mi-a placut mult. Poate faptul ca autoarea este tanara, are 3 copii si se confrunta probabil cu situatii similare a fost unul dintre motivele pentru care aceasta carte ‘s-a lipit’ de mine.

Aveti ocazia sa castigati una dintre cele 2 carti oferite in cadrul unui concurs care va incepe astazi si se va incheia pe 7 Februarie (Sambata). Castigatoarele vor fi alese prin random.org. Cele doua exemplare sunt oferite de catre editura Little Lamb din Suceava (mai multe detalii despre produsele lor gasiti aici si aici) si de catre Daniela Delibas, carora vrem sa le multumim.

Pentru a participa la concurs :

– dati share public acestui articol

– dati like paginii editurii Little Lamb (aici)

– lasati un comentariu la acest post, mentionand numele intreg

 

O zi frumoasa sa aveti!

 

 

 

Carti pentru copii…si parinti laolalta!

Se intampla uneori sa descopar adevarate comori  in locuri in care nu ma astept…sau sa cumpar anumite lucruri pe care le consider folositoare in joaca noastra, si se transforma in adevarate pasiuni pentru micuta noastra domnisoara (si mai nou, Emilia, care doreste sa isi imite sora din toate punctele de vedere).

Asa am descoperit 2 carti absolut minunate….o intamplare care ulterior m-a bucurat asa mult pentru ca Anei i s-a lipit inima de ele, gandindu-se probabil la noi.

                          

 

I love you daddy il aduce in atentia noastra pe tatal veverita …si felul cum se comporta el cu odrasla sa. Mama veverita nu este prezenta in aceasta carte pt ca ii este dedicata in intregime figurilor masculine din viata copiilor. Astfel, mica veverita sapa impreuna cu tatal sau…se catara….sar….alearga…se murdaresc. De fiecare data mica veverita are nevoie de ajutor, iar tatal i-l ofera mereu, fara sa se planga de stangacia copilului. La un moment dat, mica veverita devine frustrata si refuza joaca, spunand ca ‘nu poate face nimic, pentru ca este prea mica’. Atitudinea tatalui este una constructiva pentru ca isi incurajeaza odrasla sa isi continue joaca, aratandu-i ca este in ordine sa gresesti si sa ceri ajutor….pentru ca mai devreme sau mai tarziu, tuturor ni se intampla acest lucru.

                         

                        

Aceasta carte se numara printre preferate Anei ….insa dincolo de ilustratiile frumoase si calitatea impecabila pe mine m-a impresionat mesajul ei: e in ordine sa gresesti! e in ordine sa ceri ajutorul, fie ca esti mic sau nu!

Cea de-a doua carte se numeste Me and my mum si de aceasta data protagonistii sunt un ursulet si mama sa, pe care incearca sa o imite in absolut orice. Cei doi petrec timpul impreuna jucandu-se si concetrandu-se asupra lucrurilor mai putin importante, dar care conteaza cel mai mult: construieste ghirlande de flori, tipa, se prostesc, inoata si se joaca cu frunzele. In mijlocul acestor lucruri neinsemnate, micul ursulet invata diferite lucruri, sub protectia mamei sale. Si aceasta carte este una dintre preferatele Anei….probabil pentru ca se aseamana atat de mult cu dezordinea (sau rutina?!) noastra de zi cu zi.

                         

                        

Daca aveti ocazia sa le achizitionati, noi vi le recomandam cu drag! Mesajul lor este unul deosebit…menit sa se imprime in sufletele copiilor vostri pentru multa vreme.

Pentru textul integral al acestor carti, o puteti asculta pe micuta noastra domnisoara (daca aveti rabdare!) citindu-le.

Spor la joaca sa aveti!

Ana (3 ani 1 luna), Emilia (1 an)

 

Jocuri de cuvinte…in aer liber!

In ultima vreme la noi a plouat si a fost frig…..frig si urat. Din aceasta cauza am incercat sa ne intalnim cu alti prieteni la noi sau la ei…..sau sa avem cat de cat niste activitati in afara casei, dar intr-un spatiu acoperit. In ultimele zile observ insa ca temperatura creste…asa ca probabil ne vom relua plimbarile si vizitele in parc.

Va povesteam despre activitatile noastre ‘on the go’ (aici)…..dar in ultimul timp observ ca preferintele Anei s-au schimbat pe partea orala (nici nu stiu cum sa o numesc?!). Mereu inventeaza cate un joc nou….care ce e drept, ne tine ocupate. Totul a inceput cu o intrebare (‘putem sa jucam un joc’) si un raspuns afirmativ (bineinteles!).

In speranta ca si piticii vostri vor indragi genul acesta de jocuri/activitati, le impartasim cu voi. Bineinteles ca se pot juca oriunde…insa noi le ‘scoatem de la naftalina’ doar cand suntem afara.

 

1. Eu vad (‘spionez’ cred ca este varianta internationala)

Noi variem jocul si il folosim pentru recunoasterea formelor (eg. Eu vad un obiect rotund, Eu vad un obiect care arata ca un dreptunghi), pentru recunoasterea sunetelor (eg. Eu vad un obiect rosu care incepe cu b ; Eu vad un obiect care incepe cu c). In cazul in care cel mic gaseste indiciile dificile, le puteti restrange pe masura intelegerii lui (eg. In fata ta, langa statia de autobuz, eu vad un obiect care incepe cu litera b).

 

2. Cate are?

Din nou, pornit din initiativa Anei…..alegem obiecte si ne legam de tot ceea ce inseamna cifre (eg. Eu vad un autobuz…cate roti vezi? Vad 2 …dar are 4; Eu vad un bloc….cate geamuri are)…si lista continua la nesfarsit, in functie de peisajul din fata voastra

 

3. Ce culoare?

O activitate axata pe vocabular si recunoasterea culorilor, noi alegem de obicei un obiect din apropierea noastra…si intrebam parterul (aka eu) ce culoare este obiectul respectiv si ce este (eg. Eu vad un copac …ce culoare este; Eu vad o bicicleta…ce culoare este). Pe mine ma amuza mult genul acesta de activitati pentru ca mica noastra domnisoara nu se multumeste cu raspunsuri simple (gen rosu, maro)….si daca imi spune ca vede un copac e musai ca eu sa ii spun ca trunchiul e maro…si unele frunze sunt verzi….pe cand altele sunt galbene….altfel, ne certam!:) Din nou, activitatea poate fi ajustata in functie de intelegerea si interesele celor mici; daca doar cateva culori ii sunt familiare, bineinteles ca nu veti alege obiecte cu multe culori si diferite tipare…pentru a nu-l frustra/supara.

 

4. Numaram…pe sarite!

E putin probabil sa ma vedeti si pe mine sarind…desi Ana insista de fiecare data:)….dar de obicei incepem numaratoare de la 0 (la cerere, ea incepe mereu prima!), urmand sa spun eu cifra 1 in soapta….iar ea sa sara si sa spuna cifra 2. Astfel numaram din 2 in 2; de obicei pierdem sirul daca trebuie sa trecem strada….sau sa fim atenti la alte lucruri din jurul nostru…..insa din punctul meu de vedere, daca ajungem si pana la 16/20, e grozav!

 

M-as bucura daca ati impartasi si voi alte jocuri sau activitati care reusesc sa sustina interesul celor mici….atunci cand incercam sa ajungem in diferite locuri, pe jos!

 

Spor la joaca sa aveti alaturi de micutii vostri!

 

 

 

 

 

Castigatorul concursului Litera Mica este…

numarul 6 (Raluca Manea)! Felicitari Raluca…te rog sa iei legatura cu mine pt a sti unde sa trimit cartea.

In cadrul acestui concurs au participat 15 mamici (va multumim pentru participare!) iar castigatorul a fost ales de domnul random.org!

O zi frumoasa sa aveti!

Saptamana lui F!

Adica saptamana fluturilor!:)

Desi noi am vorbit despre fluturi in Decembrie cand nu am reusit nicicum sa zarim vreun fluturas afara, Ana a parut la fel de incantata de activitatile noastre.

Activitatile noastre, ca si in saptamanile anterioare, s-au concentrat asupra sunetului in sine (‘f’) dar au avut si un scop matematic (pentru ca am realizat niste tipare si am numarat niste fluturasi). Cele mai multe materiale noi le-am adaptat dupa pachetul Ericai (il gasiti aici).

Astfel, Ana

– a numarat fluturii si a desenat puncte corespunzatoare cifrelor de pe ei

        

 

– i-a agatat intr-un sirag mai lung sau mai scurt, dupa cifra de pe card

– a completat un set de tipare

– a creat propriul ei tipar din fluturi si flori

– a asociat cifra cu numarul corespunzator de fluturasi

       

– a trecut un snur printr-un fluture mare laminat (il gasiti in acelasi pachet mentionat la inceputul postului)

– a creat un fluturas (dupa ce i-am dat piesele gata taiate), dupa care l-a colorat mazgalit

         

Un sfarsit de saptamana cat mai frumos sa aveti alaturi de piticii vostri!

Ana (3 ani 1 luna), Emilia (1 an)

Carti muzicale pentru bebelusi!

Ca si regula generala, noi nu cumparam jucarii doar pentru ca sunt frumoase, mari sau ieftine. Spatiul de care dispunem este mic, fetele primesc mereu cadouri si atentii de la rubedenii generoase….3 ani mai tarziu, avem stranse cateva cutii pline ochi cu jucarii pe care le folosesc (sau nu!?) + multe pungi de jucarioare sau ce a mai ramas din ele aruncate la gunoi.

Marturisesc ca obiectele/cartile muzicale nu au fost pe lista mea de dorinte decat ocazional (si atunci erau la capatul listei si nu se ivea niciodata ‘ocazia’ sa le cumparam). In zona unde locuim oferta este variata si pentru buzunarele oricui….insa pentru o buna perioada de timp nu am avut nici o jucarie de acest gen in casa. In afara de melodiile care de cele mai multe ori nu se auzeau bine (si pe care oricum le cantam) si luminitele care palpaiau….nu le prea vedeam scopul!

Recent mi-am schimbat parerea….si avem in dotare 2 carti despre care as vrea sa va vorbesc si care noua ne sunt de un real folos! Cartile au fost un cadou trimis de bunicul matern si desi pe Ana nu au incantat-o foarte tare, Emilia pare captivata zi de zi….si nu da semne ca si-ar pierde interesul prea curand.

Prima carte se numeste Carticica Muzicala (de la Fisher Price) si are in dotare 6 cantecele pentru copii, adaptate dupa cele in Engleza. Rimele nu suna mereu tocmai bine, insa creatorii au pastrat linia melodica, astfel incat copilul poate invata cu usurinta cantecele in 2 limbi. Veti gasi urmatoarele cantecele: La zoo, Cantecul albinelor, Haide sa vaslim, Cantecul numerelor, Soricelul Jack si Vreau un chec. Cartea are un buton de pornire/oprire la baza si pe laterala (‘cotorul’) mai are 3 butoane care prezinta bebelusului alfabetul si cifrele pana la 10.

    

A doua carte muzicala am primit-o de Craciun si ne este la fel de utila. In realitate este o casuta cu 3 ferestre si o usa, reprezentand forme diferite cu care cel mic se va familiariza (cerc, triunghi, patrat si dreptunghi). Trei animale diferite (o pisica, o ratusca si un caine) pot fi ‘scoase’ din cele trei ferestre…sau puse la loc de catre copil. Usa are o mica sonerie care atunci cand este apasata, declanseaza deschiderea si observarea fetei copilului intr-o oglinda mica.

    

 

Dincolo de aspectul comercial al acestor jucarii, eu le gasesc utile pentru ca :

– bebele nostru pare foarte incantat de activitatea de scoatere/extragere a animalelor, antrenandu-si astfel muschii degetelor

– observ cu amuzament ca incearca sa asocieze imaginile si sa le puna inapoi…..insa are nevoie de ajutor la aceasta activitate; avem insa ocazia sa repetam numele animalelor si sunetele pe care le fac

– se familiarizeaza cu anumite cantecele; drept este ca le puteti gasi si pe youtube in varianta gratuita, insa ne-au fost de un real folos si sub forma cartii muzicale

 

Daca aveti ocazia sa cumparati astfel de jucarii, eu vi le recomand cu caldura atat timp cat isi servesc scopul….acela de a trezi curioazitatea micutului si de a sustine-o pe o anumita perioada de timp!

Spor la joaca sa aveti!

Ana (3 ani  1 luna), Emilia (1 an)

O minune de fetita!

Recent Emilia a implinit 1 an….1 an care a trecut atat de repede! Dupa cum se comporta, se pare ca nu mai avem un bebe pe langa noi…ci o fetita curioasa, doritoare sa atinga absolut orice si sa isi faca simtita prezenta PESTE TOT, prin gangureli pe care doar ea le intelege :).

Anul care a trecut a fost unul incarcat pentru noi in ce o priveste pe Emilia….pentru ca asta e menirea fiecarui bebelus, nu-i asa? :)…sa isi tina parintii ocupati si in picioare…..MEREU. Desi este a doua noastra binecuvantare si probabil ar fi trebuit sa fim deja familiari cu unele situatii….marturisesc ca uneori ne-am /m-am simtit nepregatita….si le-am luat asa cum au venit!

Ca si parinti, ne-am propus sa nu cadem prada comparatiei copiilor pe care ii avem …insa imi este foarte greu sa nu zambesc cand ma uit la Emilia si observ cat de diferita este fata de sora ei! Gandurile mele se vor confirma sau nu peste ani….insa momentan, bebelusa noastra este un copil tactil, caruia ii face o deosebita placere sa atinga orice, sa traga toate lucrurile pe care le ajunge…si sa guste toate lucrusoarele mici, sau mari (lucru care pe mine ma obliga sa fiu ‘in garda’ non stop:).

Nu se impaca foarte bine cu ideea de ‘nu/nu se poate’….si se pare ca mai avem de lucrat mult in aceasta directie (noi in privinta rabdarii…ea in privinta acceptarii ca uneori, unele lucruri chiar NU sunt permise) :). Pare foarte interesata de activitatile Anei….si ii place sa contribuie, atat cat poate….lucru care uneori o frustreaza si alte ori o bucura pe sora ei mai mare. Pe mine ma bucura curiozitatea ei…insa si la acest capitol mai avem mult de lucrat….pana ajungem in punctul optim in care Emilia accepta sa isi astepte randul si Ana accepta si ea sa isi imparta mult iubitele carti sau jucarii si sa ajunga la un consens.

In privinta abilitatii de a merge, se pare ca nu se grabeste nicicum si nu pare foarte interesata sa se deplaseze independent, desi i se ofera ocazia zilnic. Reuseste sa se deplaseze fara probleme prin toata casa, insa se ajuta tinandu-se de obiectele din jurul ei. Desi observ ca nu are probleme in a-si tine echilibrul pentru cateva secunde bune la verticala….nu pare deloc atrasa de idea deplasarii independente.

Alt lucru pe care il observ la ea este timiditatea fata de persoanele pe care nu le cunoaste si reactia ei (manifestata sub forma de plans de cele mai multe ori) atunci cand cei din jur incearca sa comunice cu ea. Banuiala mea (care se va confirma sau nu!?) este ca va creste a fi genul de persoana care are nevoie de un anumit timp inainte de a comunica, familiariza sau pur si simplu socializa cu persoanele din jurul ei. In acelasi timp, manifesta o reala atractie si dragoste fata de taticul ei….si nu il pierde din priviri nici macar o secunda, urmarindu-l efectiv peste tot (asa cum probabil va imaginati, sentimentul este reciproc si Stelica este deopotriva fericit ca fetele il iubesc atat de mult).

La multi ani micuta noastra curioasa!

 

 

Cum sa dezvoltam gandirea?! + giveaway!

…nu sunt sigura ca as putea sa va raspund la aceasta intrebare….insa in cazul Anei, lucrurile nu sunt tocmai albe sau negre. Uneori ii explic un anumit aspect….si ea sare la urmatorul, desi nu are o intelegere aprofundata a celui initial. Alteori face presupuneri gresite (gen 3 este mai mare decat 4), fapt care ma face sa inteleg ca desi ii place ‘sa sara’ diferiti pasi….nu inseamna neaparat ca ii si stapaneste.

Singura modalitate prin care eu, ca si mama pot fi sigura ca si-a insusit notiunile respective cu succes sunt activitatile logice, care la noi prind de minune. Pentru acestea folosim diferite materiale, activitati, jocuri si carti pe care intentionez sa vi le prezint de-a lungul timpului.

Una dintre ‘cartile ei’ (asa o numeste) este Dezvoltam gandirea (3-5 ani) de la editura Litera. Cartea am primit-o in vara si am uzat-o si ras(uzat-o) cu succes…..dar circumstantele din ultimele luni m-au impiedicat din pacate sa scriu despre ea.

Cartea se axeaza pe 5 arii diferite de gandire si prin activitatile pe care le prezinta copilului, nu face altceva decat sa il ajute sa inteleaga logica din spatele lucrurilor. Astfel, pentru cele 5 arii de gandire veti gasi activitati specifice, care cel mai probabil vor fi indragite si cerute de cei mici. Va sfatuiesc sa scrieti sau sa il lasati pe copil sa scrie cu creionul, pentru a putea sterge urmele….noi am avut un singur exemplar si daca am fi folosit un marker permanent, am fi avut probabil scandal mare din partea domnisoarei noastre.

         

Fiecare ‘capitol’ incepe cu activitati relativ simple si dincolo de aspectul comparatiei sau al deductiei, mie mi-a placut mult aceasta carte pentru ca da ocazia parintelui (persoanei care citeste copilului) sa il expuna pe acesta la o gama larga de cuvinte, nu neaparat familiare. Gradul de dificultate creste odata ce parcurgeti primele 2 ‘capitole’ ……iar noile activitati sunt formulate pe logica deja dobandita din activitatile anterioare.

        

In mod ideal, la sfarsitul parcurgerii acestei carti, copilul va fi familiar cu logica specifica ariilor de comparatie, clasificare, rationamente, deductie si gandire spatiala.

Pentru ca sunt sigura ca sunteti incantati de astfel de materiale pentru copii vostri, m-am gandit sa organizez un giveaway al carui premiu va fi o carte similara, cu Invatam si ne jucam cu Winnie si prietenii lui. Oferita de editura Litera, cartea este destinata copiilor cu varsta de 3 ani (desi poate fi folosita cu succes si cu copiii putin mai mici sau mai mari) si cuprinde activitati care ii vor ajuta pe cei mici sa invete despre animale si actiuni, despre jucarii si recuzite, despre alimente si numere si despre anotimpuri si timp liber.

Concursul se va desfasura de astazi (15 Ianuarie 2015) si se va incheia Vineri seara (23 Ianuarie 2015), castigatorul fiind anuntat in urmatoarea zi. Rog castigatorul sa ia legatura cu mine (prin email – ominunatanebunie@gmail.com) in maxim 48 de ore de la revendicarea premiului. In caz contrar, voi organiza o noua tragere la sorti.

Conditii de participare:

– dati like paginii Litera Mica pe facebook

– lasati un comentariu la sfarsitul acestui articol, mentionand ce alta carte v-ati dori de la editura Litera Mica (puteti rasfoi virtual oferta lor aici)

– faceti cunoscut acest concurs si prietenilor vostri, dand share public acestui articol pe facebook (de la sfarsitul acestui post)

– nu uitati sa lasati numele complet pentru a evita orice neintelegere

Mult succes!

 

Saptamana lui E!

In saptamana lui ‘E’ pe care noi am parcurs-o prin Noiembrie, ne-am concentrat asupra elefantului ca si animal care sa reprezinte litera…dar si asupra altor cuvinte care incep cu aceasta litera.

Activitatile noastre au fost preluate din pachetul de activitati creat de o mama pe care eu o admir mult (o gasiti aici)…si pentru ca la momentul respectiv am reusit sa ma organizez relativ bine….Ana a avut parte de diferite variatii alte activitatilor cu elefanti…care au ajutat-o sa memoreze litera E…dar si sa se joace matematic.

Astfel, activitatile Anei in saptamana lui ‘E’ s-au desfasurat cam asa :

– a construit un E/e cu ajutorul pieselor de tangram

         

 

– a sortat elefantii in ordine crescatoare si descrescatoare

         

 

– a grupat elefantii pe ‘familii’ (alias culori), identificand culorile

– a ordonat elefantii dupa cifra corespunzatoare

        

– ‘a hranit’ elefantii cu diferite manipulative

        

        

        

– a asociat elefantii cu culoarea corespunzatoare

        

– a facut un craft cu litera E (fotografiile sunt si ele ratacite, prin vreun folder).

Spor la joaca sa aveti!

Ana (3 ani), Emilia (11 luni)

Activitati de scriere in stil Montessori!

La capitolul scris nu as putea sa va spun daca suntem in urma sau relativ la nivelul copiilor care merg la gradinita…insa inca nu avem vreo rutina de scris pentru simplul fapt ca Ana nu pare sa manifeste vreun interes deosebit in ce priveste scrisul. Ocazional imi cere foi de colorat…sau deseneaza cate-n luna si in stele pe hartie simpla….dar nu vad nicicum o dorinta din partea ei sa scrie….sau sa ma intrebe cum se face x sau y….asa ca deocamdata nu prea scriem. Un alt lucru asupra caruia nu e decisa este folosirea mainii dominante….pentru ca le foloseste pe amandoua, desi in ultima vreme observ o tendinta spre folosirea mainii drepte. Cum tati e stangaci ….este foarte posibil ca si mica noastra domnisoara sa fie la fel…insa acest lucru il vom sti cu siguranta pentru 2/3 ani.

Prin activitatile noastre planuite (mai mult neplanuite) incerc sa urmaresc antrenarea muschilor degetelor ….pentru ca atunci cand va fi momentul potrivit sa scrie….sa nu experimenteze frustrari care sa o descurajeze. Asftel apasam mult, ne jucam cu plastelina, tragem mult …si mai nou, conturam!

    

Formele de metal in stil Montessori le-am achizitionat din magazinul Mihaelei (il gasiti aici) pe care il recomand cu caldura. Acest tip de forme incadrate in ‘rama’ sunt foarte utile pentru activitati de pre-scriere….dar si pentru familiarizarea cu diferite forme geometrice. Despre alte jucarii (care de fapt, au un scop precis in familiarizarea copilului cu un anumit segment de cunoastere) am mai scris aici si aici .

Astfel, activitatile noastre au fost diferite si s-au desfasurat pe parcursul a 2 zile. Initial Ana a primit tavita cu formele pe care a trebuit sa le potriveasca corespunzator. Inainte de a pune fiecare forma la locul ei am discutat despre formele pe care le reprezinta…cate parti au….si daca liniile care formeaza aceste forme sunt drepte sau curbate.

     

 

Dupa aceasta activitate am rugat-o sa isi aleaga pe rand cate o forma (uneori si-a ales un cadru roz, alteori o forma albastra)…si sa o traseze pe o foaie de hartie. Desi putin neindemanatica la inceput, s-a adaptat relativ repede…si a reusit sa traseze formele respective. A parut foarte atrasa de cerc….si si-a mutat cadrul in mai multe directii….pana cand a desenat ‘o farfurie’  (aceasta a fost descrierea ei).

    

    

Am pastrat formele pe care le-a trasat si in urmatoarea zi i le-am oferit…alaturi de niste stickere. Intentia mea initiala era sa traseze formele cu ajutorul sticker-elor….insa ea a hotarat sa puna cate un sticker pe fiecare colt…si a fost  bine si asa:)

In alta zi i-am arata formele deja incadrate in cadrele roz si am vrut sa ne jucam ‘ghici ce am aici?’. Desi foarte incantata de aceasta activitate, nu i-a placut deloc sa aiba ochii acoperiti …asa ca am adaptat-o rapid si a inchis ochii de fiecare data cand alegea o forma noua.  Dupa ce o alegea isi trecea degetele pe ea….si imi spunea daca liniile sunt drepte sau curbate….si cate parti are forma respectiva. Nu as putea sa va spun cu siguranta daca a pandit sau nu :)…insa a ghicit toate formele.

In cazul in care copilul este mai mare, cred ca puteti crea diferite modele si tipare cu aceste forme….dupa care le puteti picta/colora. Ana insa este prea mica pentru acest tip de activitate…asa ca mai asteptam putin!

Spor la joaca sa aveti!