Cum ne mai jucam!

In ultima vreme cam asa : sortam de toate (de la ciorapi la figurine propriu-zise), numaram (orice si oriunde), mult pretend play, citim mult, ne straduim sa iesim mai des afara si sa ne murdarim, facem multe puzzle-uri, etc. etc.

Pentru partea cu sortatul, pentru ca am ramas in pana de chestii de sortat, intr-o noapte seara m-am apucat de un mic proiect diy.

Se ia o forma de prajituri (sau orice alt recipient la indemana), se taie niste hartie gumata (cred ca hartia simpla ar fi la fel de buna, insa ar trebui sa o folositi imediat dupa terminarea activitatii, sau sa o aruncati)….si se taie in bucatele mici.

Se lasa tavita impreuna cu bucatelele colorate la dispozitia piticotului….si se observa bucuria si curiozitatea la mama acasa:). Greseala mea a fost ca i-am pus Anei la dispozitie toate bucatelele taiate….si probabil a fost coplesita de multele feluri in care se putea juca cu ele, pentru ca partea cu sortatul a durat relativ putin.

                                                                    

Intentionat  nu i-am spus nimic legat de aceasta activitate…ci pur si simplu am lasat tava si hartiutele gumate pe masuta ei. Si-a dat seama imediat ca scopul activitatii este unul de sortare (din cauza cercurilor atasate in fiecare spatiu)…si dupa un ‘is this for me?’ dragastos s-a apucat de ‘treaba’ in tihna…iar eu am observat-o cu drag:). Numai ca ‘tihna’ nu a durat prea mult…pentru ca a vrut sa ‘rain with colours mommy’! :)….asa ca in mai putin de 1 min camera s-a transformat intr-un curcubeu. Ideea in sine nu a fost neaparat rea, pentru ca am numarat bucatelele impreuna cand le-am pus inapoi….si mi-am dat seama ca a dibuit cumva ordinea numerelor peste 20 (insa zecile – 30/40/50 etc. ii sunt necunoscute).

Dupa s-a hotarat ea sa construiasca ‘ceva’…si i-a iesit un patrat (de care mi-am dat si eu seama) ….insa de urmatoarea capodopera nu m-am mai prins (un ‘man’ :)…poate il vedeti voi 🙂 ).

                  

As fi vrut sa facem impreuna si un mic tipar…insa nu s-a intamplat asa (poate altadata).

Hartia gumata am pastrat-o pentru niste craft-uri…iar tava a mers la locul ei, in bucatarie! 🙂

         

O zi frumoasa sa aveti!

 

Cum ne pregatim de scris…activitati pregatitoare! (2)

In ultimele saptamani/luni interesul Anei referitor la (mazgalit) scris a crescut vizibil….si inainte avea mereu ocazia (daca vroia) sa scrie…insa acum are foi preferate (pe care le foloseste zile la rand) si pixuri/carioci/creioane preferate (vai si amar de cine indrazneste sa le foloseasca!).

Daca inainte desena puncticele mici mici mici (care reprezentau de fapt broscute, busteni, pisici, etc )…acum observ ca scrisul ii devine mai labaldat si incearca sa deseneze forme mari; de asemenea pare destul de sigura pe ea cand vine vorba de colorat in interiorul unei imagini….

Ma straduiesc mereu sa ii ofer cat mai multe ocazii de exersare a motricitatii fine…datorita careia (in mod ideal) va experimenta scrisul corespunzator si nu va avea ‘probleme’ in ceea ce priveste utilizarea instrumentelor de scris pentru perioade mai lungi de timp.

Astfel….cam asa ne pregatim noi de scris…

…insiram margele/sau pufuleti rotunzi si mesterim coliere deosebite, cu care ne mandrim :)…

    

 

…lipim stickere pe foi (si nu numai!)….

    

    

 

…transferam pom poms cu penseta mica/penseta mare/ mana in diferite recipiente…

    

    

 

…transferam apa dintr-un bol in altul cu diferite ‘unelte’….

     

     

 

….’scriem’ cu pom poms magnetici…

    

    

    

…facem puzzle-uri…

     

 

…infingem pioneze in cork/laveta de spuma…..

         

 

….ne straduim sa facem diferite figurine cu bilute Hama…

         

…coloram/scriem la verticala (din plin, probabil in fiecare zi…si non stop, daca ar fi dupa Ana)

…’scriem’ cu platelina pe fise laminate (pozele sunt ratacite printr-un folder)

 

…ne jucam prin labirinturi…am mai scris despre aceasta activitate aici…

    

 

…si in tot acest timp, o gogonica scumpa ne observa …si dupa privirea ei curioasa, parca tare ar vrea sa ni se alature :)…

O zi frumoasa sa aveti alaturi de piticii vostri!

 

Carti de noapte buna (1)

Ca si rutina (sau mai bine spus speranta la o rutina consistenta ) ii citesc/im Anei in fiecare seara….din carti, carticele….mesaje scrise pe foi….prescriptii…lista de ingrediente de pe vreun produs…si alte minuni similare:).  De cand era foarte mica am incercat sa formez pentru ea (dar si pentru noi ca parinti) o rutina cat de cat consistenta…problema e ca atunci cand piticoata noastra e foarte obosita, cel mai bine e sa sarim peste toti (sau aproape toti) pasii inainte de culcare si sa o bagam cat mai repede  la somn…pentru a evita toata supararea (cu plansul specific) cauzata de oboseala excesiva.

….DAR…atunci cand avem cate o zi relativ linistita…cu somn la amiaza, care implicit ne permite sa avem o seara linistita…ii citim cartile de noapte buna (asa le numesc eu). Cartile (publicate de editura Igloo) i le-am cumparat de ziua ei cand a implinit 1 an…si desi nu as putea sa va spun cat intelegea la vremea respectiva…luna si steluta luminoasa au incantat-o la maxim si au mentinut nivelul de concentrare de la pagina la pagina.

Pana acum cartile au rezistat probei timpului si arata foarte bine (zic eu!?), cu mici urme de pix pe una din ele (A. spune ca nu ea le-a facut, deci raman eu sau sotul vinovati :).

My bedtime story prezinta intr-un mod deosebit ritualul de somn al diferitelor animale ca si familie….iar imaginile spendid ilustrate lasa loc de multe intrebari si explicatii.In afara de multitudinea de animale prezente in aceasta carte, elementele specifice noptii sunt clar evidentiate …si mare mi-a fost surprinderea cand Ana mi-a aratat intr-o seara ‘silver moon-ul’:) in fata blocului, stiind exact ca a preluat vocabularul acestei povestioare (ii povestisem despre luna…dar nu luna argintie). Desi o citim in mod regulat (cred ca o data la 3/4 seri), de fiecare data Ana pune intrebari noi…si pare curioasa de aspecte pe care nu le-a observat pana atunci…fapt care ma bucura mult.

    

    

 

Wish upon a star este o carte creata in aceeasi maniera, cu o steluta care se aprinde de cate ori doreste micutul ‘cititor’. Spre deosebire de cealalta carte, aceasta il are ca protagonist pe micul ursulet care, neavand somn, incearca sa ajunga la steluta cu pricina. In calatoria lui, intalneste prieteni binevoitori care incearca sa il ajute in diferite moduri si cu diferite sfaturi …..insa in final cel care il linisteste este tatal urs…care il duce la culcare in camera lui, unde se afla (ati ghicit!)…ACEEASI STELUTA STRALUCITOARE.

     

    

Pentru noi aceste carti sunt deosebite..si sper din toata inima ca si Emilia sa aiba ocazia sa se bucure de ele.

Noapte buna! 🙂

Animale …de tot felul!

Asa cum probabil stiti pana acum…activitatile lipit/dezlipit au un succes rasunator in cazul Anei. Daca imaginile pe care le lipeste/dezlipeste reusesc sa ii capteze interesul….atunci pot fi sigura ca am in jur de 20 de minute in care pot face si altceva in afara de citit/numarat/cantat/topait/pupacit/ raspuns la intrebari/ etc. :)….nu ma plang nicicum…ba dimpotriva, ador curiozitate ei si incerc sa ma bucur de acesti ani din viata…insa cateodata, mai trebuie sa facem si mancare….si sa avem grija ca micul nostru cuibusor de nebunii sa nu fie intors chiar cu fundul in sus 🙂

Asa ca am printat si laminat niste animale in dublu exemplar (intr-o perioada cand ma gandeam ca reusim sa ajungem la gradina zoologica, insa nu s-a mai intamplat)….i-am facut 3 foldere ….si am lasat-o sa se desfasoare in tihna.

     

Animalele le-am printat in dublu exemplar pentru a-i servi ca model….pentru ca sunt multe la numar, e mult mai usor (pentru ea, la varsta ei ma refer) sa se ghideze dupa randul de sus si sa fie sigura ca animalutul este in locul corespunzator.

     

Ma tot gandesc la diferite modalitati optime de tinut toate cartile mele/dosarele ei/resursele in general…si le tot mut dintr-o parte in alta. De fiecare data cand ma vede cu dosarele (cu intentia sa le pun in alt loc) le cere…..ceea ce ma face sa cred ca aceasta este una dintre activitatile ei indragite.

 

O zi frumoasa sa aveti!

Prima vizita la dentist

In speranta ca Ana nu va experimenta niciodata fobia mea de orice este legat de cabinet stomatologic/ dentist….i-am facut o programare la cabinetul unde sunt inscrisa. M-am gandit ca un control de rutina ar fi bun la varsta ei…si intr-adevar, ulterior am aflat ca dentistul intentiona doar sa ii numere dintii si maselutele….deci nimic serios!

Cu vreo saptamana inainte sa mergem….am tot discutam despre dentist…..’am repetat’ si i-am explicat cum va deschide gura…iar dentistul se va uita la dinti; de fiecare data imi spunea ca ii va spune dentistului ca ea se spala mereu pe dinti ‘so my teeth are white’ :)…asa ca eu chiar trageam nadejdea unui control de rutina real pentru ca parea incantata!….ne-am uitat si la niste desene impreuna…..l-am anuntat pe tati mergem la dentist…i-am spus Emiliei ca ea inca nu are dinti si trebuie doar sa ne insoteasca…etc etc..

…dar nu a fost asa…

Am intrat…..s-a uitat la postere…s-a catarat pe scaune…a pus 1000 de intrebari referitoare la posterele respective…..a inceput analiza ei obisnuita asupra oamenilor care asteptau (gen. this is a woman/ this is a man/ is she nice mommy? )…si dupa vreo 10 minute ne-au chemat inauntru…

In momentul in care am intrat in camera respectiva….a pus capul in jos…a inceput sa planga si inainte ca dentistul sau eu sa apucam sa spunem ceva m-a anuntat printre lacrimi de crocodil ca ‘I don’t want mommy!’. M-am asezat pe scaun…am luat-o in brate (in speranta ca se va linistit…si poate poate va deschide gura)….dentistul a completat o fisa cum ca s-a prezentat la control :)…si in aproximativ 5 minute eram in drum spre casa.

Seara il anunta pe tati ca I was a bit naughty…si se mandrea cu sticker-ul nemeritat 🙂

..cam asa a decurs prima noastra vizita la dentist….am ramas cu o fotografie….si un sticker ratacit:)

 

Citirea cuvintelor din 3 litere! (2)

Se ia un carnetel simplu (sau caiet mai mare daca vreti)….se taie in 3 fasii separate…..se completeaza cu literele corespunzatoare, care vor forma cuvinte (sau nu)….si incepe distractia.

     

    

     

Scopul acestei activitati este unirea literelor si ajutarea copilului sa faca acest lucru in mod corespunzator (fara sa sara vreo litera)….asa ca cuvintele propriu-zise sau inventate nu au o prea mare relevanta in cazul acestei activitati.

Carnetelul/caietul se poate adapta dupa nivelul de citire al copilului ….il puteti taia in 2/3/4 sau cate fasii vreti …pentru a forma cuvinte….sau doar a le silabisi!

Nu folosim aceasta activitate in mod regulat….de cele mai multe ori am carnetelul in geanta cand mergem la doctor/dentist/intr-un loc unde trebuie sa asteptam…..si de obicei o tine ocupata pe Ana in jur de 10-15 minute.

O zi frumoasa sa aveti!

 

Ana 2 ani si 5 luni

 

Cum ne pregatim de scris! (1)

La 2 ani si 5 luni cred ca piticoata mea e inca mica pentru activitati de scris propriu-zise….insa observ ca este pasionata intr-o oarecare masura de tot ceea ce inseamna culoare/pixuri/carioci. In ultima vreme deseneaza niste chestiute mici mici mici pe cate o foaie de hartie care o are mereu la indemana si imi povesteste despre broasca mare care a sarit peste bustean si s-a lovit! :):) – sau ceva de genul….toata aceasta actiune se desfasoara pe o raza de vreo 2/3 mm:))…si draga de ea este foarte suparata cand ma intreaba ce a desenat…iar eu…incercand sa ghicesc ce ascund puncticelele ei ii spun ca ‘o fetita’ sau ‘ o jucarie’ (bineinteles ca varianta mea nu se potriveste niciodata cu a ei!)….se pare ca nu am destula imaginatie:).

Cu gandul la activitatile propriu-zise de formare a literelor si a cifrelor…am inceput cu niste labirinturi simplute. Imaginile au fost copiate (si apoi laminate) din cartea ‘My First Book of tracing’ de la Kumon. In principiu, imaginile ajuta copilul sa ajunga de la punctul x la punctul y….anticipand scrierea literelor si a cifrelor la care micutii vor ajunge la un moment dat; insa dincolo de acest lucru, noi folosim mult aceste foi pentru scris si dezvoltarea vocabularului. Deocamdata A. ‘scrie’ pe 10 dintre aceste labirinturi ….insa dupa ce il ajuta pe baietel de iasa din gradina zoologica de exemplu, mai vorbim cateva minute despre imaginea in sine….sau dupa ce il ajuta pe Mr. Bear sa vopseasca gardul, iar discutam despre gardul propriu-zis si ce inseamna vopsit, etc.

         

        

De asemenea am gasit aceasta carte folositoare pentru ca o motiveaza sa se concentreze (animalutele trebuie sa depaseasca obstacole…pe care de cele mai multe ori reuseste sa le treaca).

Pentru ca foile sunt laminate….le putem folosi si re-folosi de cate ori ii pofteste ei inimioara:)

         

Un alt fel de castel/12 down…88 more to go!

Intamplator am gasit paharelele intr-un magazin chinezesc…si stiind sigur ca Ana va fi incantata de culoare..le-am cumparat, sa le folosim…..in scopuri matematice desigur!

Erau deja separate…si pentru ca in ultimul timp ne jucam cu diferite tipare, am inceput un tipar simplu (unul portocaliu, unul galben, unul portocaliu, unul galben, etc.)…si am fost surprinsa sa descopar ca piticoata mea s-a ‘tinut’ de el pana la sfarsit (faptul ca paharelele erau separate complet probabil au ajutat-o).

     

…si uite asa ne-am pricopsit cu un turn castel inaltttttttttttttt inalllllllllllllltttttttttttttt; am pus paharelele unul cate unul pe masuta, repetand astfel tiparul …si le-am numarat impreuna (aveam 44).

         

Dupa,  am inceput minutios sa construim un castel in adevaratul sens al cuvantului :)…i-am aratat cum trebuie sa plaseze paharelele si am construit impreuna primele 2 randuri…dupa care a venit randul ei! Doar ea stie cat s-a concentrat si cat efort a depus pentru a duce constructia la bun sfarsit:) …dar intr-un final (dupa vreo 10 minute de multa frustrare din partea ei pentru ca uneori nu reusea sa pozitioneze paharelul exact in mijlocul celorlalte 2 si i se darama randul intreg) a terminat de construit.

               

              

Rezultatul a fost pe masura asteptarilor ei!..

                

 

Vocabular colorat!

Asa cum probabil stiti pana acum….noua ne place sa folosim activitatile in diferite scopuri…si cu cat mai multe, cu atat mai bine.

Cred ca aceste liste (nu imi apartin, le-am descarcat de pe internet, insa din pacate nu am sursa corespunzatoare) au fost create cu gandul la invatarea si recunoasterea culorilor….insa noi le-am folosim mai mult pentru dezvoltarea vocabularului.

Le folosim de vreo 3-4 luni …si mereu avem la vedere cate 2 seturi in mapa cu buzunare (pana sa cumparam aceasta mapa, ne-am jucat pe covor si nu am avut nici o problema). In general eu i le imprastii Anei prin toata mapa….dupa care ea le sorteaza doua cate doua, la un moment dat in timpul zilei; dupa ce termina ma cheama sa imi arate cat de frumos le-a sortat:)….si incepem sa vorbim despre lucrusoarele respective.

               

             

Bineinteles ca incorporam si culorile….insa mai mult decat recunoasterea culorilor pe mine ma incanta aspectul lingvistic…si faptul ca piticoata mea are ocazia sa isi dezvolte vocabularul intr-un mod inedit.

        

     

Unele obiecte sunt foarte comune si de la inceput mi-a explicat cum le folosim sau ce facem cu ele…insa altele (eg. sac de dormit)  au fost o adevarata descoperire pentru ea, si au generat multe multe intrebari de care eu m-am bucurat 🙂

Voi ce activitati mai folositi pentru dezvoltarea vocabularului micutilor vostri?

 

Un castel de cupe!

Recent o mamica generoasa (multumim Adina!) recomanda pe un grup pe facebook cartea ‘Teach your 3-7 old Math’ si desi A. inca nu are 3 ani, am gasit idei care pot fi adaptate la nivelul ei. Un lucru foarte folositor pentru mine ca mama doritoare sa urmeze dorinta de cunoastere a unei piticoate curioase a fost faptul ca am avut acces la o serie de resurse sugerate pentru dezvoltarea unei minti matematice.

Nu am luat lista nicidecum ad literam insa mi-am format o idee referitoare la tipul de jucarii asupra carora ar trebui sa ne concentram mai mult (marturisesc ca pe multe dintre ele le-as fi ignorat!).

Cand intamplator am gasit (intr-un magazin de mancare!) un set de cupe similar celor sugerate in carte nu am ezitat sa il cumpar…si mare mi-a fost mirarea cand Ana s-a jucat si iar s-a jucat…pana cand intr-un final a pus cupele cap la cap…si a invatat (cumva) tehnica de potrivire a cupelor.

                 

Initial am insirat cupele, am discutat despre culoarea fiecareia si despre cum  cupele au aceeasi inaltime, insa un volum diferit. Nu as putea sa va spun cat si cum a inteles piticoata mea acest concept, insa erau numai ochi si urechi :).

                              

Am mai mancat niste pufarin :)…dupa care am numarat cupele (9 la numar) si le-am intors cu fundul in sus; pentru ca fiecare cupa avea cate un animalut pe spate (punctele reprezinta ochii fiecarui animal) am avut ocazia sa vorbim putin si despre animale…cum fac, cum arata, etc.

Si apoi….a inceput adevarata distractie!:)

Potrivit Anei, am construit impreuna un castel (nu i-a placut deloc sa numesc constructia noastra ‘turn’…asa ca a ramas ‘castel’). Am pus cupele una peste alta si uite asa…am ajuns sa construim un turn castel aproape la fel de intalt ca ea :).

                     

Dupa ce nu ne-a mai ramas nici o cupa…a incercat sa il mute dintr-o parte a camerei in

 

alta…si mare i-a fost supararea cand castelul nostru s-a

S-a mobilizat rapid si l-a construit din nou, rugandu-ma pe mine sa i-l mut apoi :).

                  

Inca nu reuseste mereu din prima sa puna cupele una intr-alta fara sa greseasca….dar de cand le avem a invatat sa isi mai domoleasca frustrarea si sa incerce alte variante…care intr-un final o duc la acelasi rezultat.

O zi frumoasa sa aveti!