Despre animalele domestice!

Recent am avut cateva zile libere in familie….de care am profitat din plin! Cel mai mult cred ca s-au bucurat fetele pentru ca am avut ocazia sa iesim si sa vizitam locuri noi ca si o familie, nu fara tati!

Astfel am ajuns la o ferma unde fetele au avut ocazia sa vada cateva animale domestice….la ele acasa!:) Ma amuzam cu sotul meu vorbind despre cat de diferita a fost copilaria noastra fata de a lor…..pentru ca daca eu aveam ocazia sa vad gaini si gaste in curtea bunicilor in vacantele de vara, domnisoarele noastre nu prea au (cel putin nu inca!). Daca mai vedeam prin curtea vecinilor cate un porc, pe toloaca o turma de oi sau pe ‘ulita’ cate un cal tragand la caruta…..pentru ele aceste lucruri sunt efectiv imposibile si de neimaginat!

     

De prisos sa va povestesc cat de incantate au fost (in special Ana, care chiar intelege ce se intampla in jurul ei)…si desi sfioasa la inceput, spre final si-a luat inima in dinti si a avut curajul sa mangaie cateva oi si sa atinga doi caluti. Experienta in sine a fost una deosebita pentru ele….si a fost insotita de intrebarile de rigoare (aceleasi intrebari intrebatoare, pe care doar un copil crescut la oras le poate pune!). Astfel, au avut ocazia sa vada animale domestice comune (sau nu, pentru zona Romaniei) ca gaini, oi, cai, lame, fazani, tapi, iepuri. Ferma propriu-zisa era amenajata corespunzator pentru vizitatori, fiind dotata intr-o camera cu incubatoare unde cei mici puteau vedea (daca aveau destula rabdare!) cum la temperatura potrivita ies puisorii din ou!

    

    

Urmatoarele zile ne-am jucat si am folosit anumite materiale care cred ca au cimentat intelegerea ei referitor la animalele domestice. Astfel, am folosit doua carti deosebite de la editura Litera (alaturi de niste manipulative stranse de prin casa.) Cartile folosite sunt Bebe invata animale si Marea mea carte cu animale si ambele sunt fara cusur din punctul meu de vedere!

Bebe invata animale este o carte mica, insa nu prea mica pentru a prezenta diferitele animale (atat domestice, cat si salbatice) pe un carton lucios de calitate. Desi cartea se incadreaza ca si recomandare bebelusilor, eu am gasit-o la fel de potrivita si pentru Ana, care are putin peste 3 ani. In cazul in care aveti un bebelus ii puteti arata pur si simplu animalele, denumindu-le corespunzator….in cazul unui copil mai mare, discutia se poate extinde spre cum arata animalele, ce fac, ce produc, cum se comporta, etc.

     

    

 

Cea de-a doua carte, Marea mea carte cu animale prezinta aceeasi calitate, cu un carton chiar mai gros decat cealalta carte si cu imagini la fel de frumoase ale animalelor domestice si salbatice. O diferenta majora este faptul ca aceasta carte prezinta si denumeste si puii de animale, avand cate o intrebare in josul fiecarei pagini al carei scop este sa lase loc de o discutie sau joaca cu cel mic.

    

Cum va spuneam, noi am strans intr-o tava toate animalele/manipulativele care le-am avut la indemana si inarmate cu cele doua carti, am inceput sa identificam animalutele si puii lor si sa discutam despre ele si despre ce faceau cand le-am vizitat la ferma.

In afara de aceste carti, am mai folosit un puzzle de care Ana uitase (unul dintre preferatele ei cand era mai mica), un puzzle urias pentru Emilia si o carte de la editura Usborne (cartea se numeste Farm – Sticker and colouring book) care ne-a fost la fel de utila.

Mi-as fi dorit sa am timp sa ii pregatesc niste ‘proiecte’ tactile si sa construim/lipim ceva impreuna (fie o ferma sau vreun animal) insa de aceasta data nu am reusit.

O zi frumoasa sa aveti alaturi de piticii vostri!

 

Ana (3a4l), Emilia (1a4l)

Despre notiunea de timp!

Nu as putea sa va spun cand TREBUIE sa cunoasca si sa inteleaga un copil notiunea de timp (eg. zi, saptamana, an, ora) pentru ca in general copiii sunt diferiti si percep lucrurile diferit. Daca ar fi sa ma ghidez dupa programa englezeasca, copiii sunt expusi conceptului de ‘timp’ intr-un mod foarte general (dar intentionat!) de la varsta de 5 ani, insistandu-se asupra lui in clasa I (5-6 ani). In realitate, am vazut copii care inteleg relativ bine trecerea zilelor si cunosc anotimpurile sau lunile anului si mai devreme de 5 ani….in aceeasi masura cum am cunoscut copii mai marisori care inca pareau debusolati in privinta timpului si exprimarea lui in minute sau ore.

Timpul ca si concept este uneori dificil de inteles pentru cei mici….tocmai pentru ca nu il vad si nu il pot atinge, deoarece conceptul este unul abstract. Pentru un copil ‘maine’ poate avea aceeasi valoare cu ‘astazi’ sau ‘ieri’, atata timp cat nu intelege trecerea timpului:)

Jucaria despre care as vrea sa va vorbesc astazi este foarte potrivita pentru insusirea elementelor de timp, indiferent de varsta copilului. Insotita de explicatiile parintelui si de exemple propriu-zise…cred ca orice copil se poate apropia intr-un mod placut de intelegerea acestui concept. Calendarul  este in realitate un veritabil instrument didactic de care se poate bucura in egala masura copilul, cat si parintele!

Placa propriu-zisa este dintr-un lemn rezistent (nu as sti sa va spun ce lemn este), deasupra caruia sunt atasate (in mod profesional) autocolante cu anotimpurile/momentele zilei/starea vremii/zilele saptamanii/lunile anului/cifrele pana la 31/timpul. E greu de crezut ca o placa de lemn poate cuprinde atatea informatii nu-i asa?:)

Desi Ana incearca din rasputeri sa citeasca ceasul (citeste ambele maini ale ceasului drept ore:) si ne intreaba mereu cat arata, cred ca deocamdata e prea devreme pentru explicatii referitoare la secunde/minute/ore. Noi nu folosim acest calendar pentru asumarea timpului aratat de ceas, insa daca aveti copii mai marisori, cu siguranta puteti folosi si aceasta parte a calendarului.

Chiar daca ceasul nu este potrivit pentru noi momentan, toate celelalte elemente ale calendarului sunt indragite si asumate de Ana si invartite de Emilia de zor in fiecare zi:). Rutina noastra referitoare la acest calendar ‘suna’ cam asa: in fiecare zi mica noastra domnisoara muta cercul pe data corespunzatoare, numarand pana la cifra respectiva; incadreaza dreptunghiul pe ziua corespunzatoare, mentionand de zi a fost ieri si ce zi va fi maine; incadreaza dreptunghiul in functie de momentul zilei (eg. dimineata, amiaza si seara); dupa ce verifica vremea pe geam, incadreaza sageata pe partea corespunzatoare; uneori (cand are chef) repetam anotimpurile , mentionand cateva elemente generale despre ele si tot uneori repetam si lunile anului (invatate cu ajutorul unui videoclip de pe youtube).

                        

 

Nu as putea spune cu siguranta ca Ana a inteles timpul in adevaratul sens al cuvantului (pentru ca uneori imi vorbeste de ‘ieri’ cand de fapt imi poveste de lucruri care le-am facut vara trecuta:), insa rutina de mai sus a ajutat-o cel putin sa fie familiara cu diferenta dintre zile/luni si trecerea timp (probabil intr-un mod foarte general inteleasa).

Ma amuz mereu cand imi aduc aminte primele saptamani ‘de prietenie’ cu acest calendar, pentru ca la cea mai mica picatura de ploaie sau la cea mai mica adiere de vant, pitica noastra schimba arcul cercului cu starea vremii. Desi sunt foarte multe resurse disponibile pe internet referitoare la conceptul de ‘timp’ si cum poate fi asumat de cei mici, eu am gasit acest calendar foarte foarte util pentru simplul fapt ca toate informatiile sunt clar structurate pe o suprafata mica…si ‘jucaria’ in sine este realmente iubita de ambele fete (desi cea mica o indrageste pentru elementele pe care le poate misca:).

Singurul ‘dezavantaj’ pe care il vad este faptul ca informatiile sunt in limba Engleza (insa am gasit o alternativa si pentru limba Romana, despre care va voi povesti in alt post!).

In cazul in care doriti un calendar asemanator, il puteti comanda de la prietenii nostri Famous Kidz (aici). Noi vi-l recomandam cu drag, in speranta ca si copii vostri vor avea o experienta placuta in privinta asumarii ‘timpului’.

O zi plina de soare va dorim!

(Ana, 3 ani 3 luni ; Emilia, 1 an 3 luni)