Definitia propriu-zisa a anxietatii este legata de o reactie (orice reactie!) la situatii percepute a fi stresante. Anxietatea este des intalnita in diferite forme atat la copii, cat si la adulti….iar atunci cand devine excesiva este tinuta sub control cu anumite medicamentele/calmante sau tehnici care reusesc sa calmeze persoana in cauza intr-o oarecare masura. Recent am avut ocazia sa meditez un elev care era foarte foarte anxios (eg. tremura daca il rugam sa raspunda la o intrebare, nu ii facea placere sa vorbeasca in public insa critica aspru raspunsurile celorlati elevi – ca mecanism de aparare banuiesc), fapt ce m-a facut sa ma gandesc mai mult la acest subiect.
Mica noastra domnisoara prezinta uneori semne clare ca este anxioasa ……desi noi ca parinti nu percepem nici o presiune in jurul ei….sau vreo situatie care sa ii cauzeze frica. Anxietatea ei poate fi legata de absolut orice aspect care ea il gaseste important …..de la inabilitatea de a scrie cifrele sau literele PERFECT (pentru ca are 3 ani…insa cu greu o conving ca fetitele nu scriu la 3 ani!…..pana la felul cum incearca sa se imbrace singura si nu gaseste mereu a doua maneca la bluza:) ). Reactiile ei variaza de la dezamagire, plans pana la revolta propriu-zisa (pentru ca ii vine greu sa creada ca un copil nu are nicicum abilitatile unui adult) si nu intelege de ce.
Desi anxietatea si frustrarea ei este oarecum tipica varstei…nu as vrea sa evolueze si sa se transforme in adevarate atacuri de panica sau tantrumuri cand va creste….pentru ca nu reuseste sa faca un anumit lucru! Faptul ca este atat de critica in privinta activitatilor pe care nu le poate duce la bun sfarsit imi lasa foarte putin loc mie (ca si mama) pentru orice observatie constructiva 🙂
Astfel, am inceput sa ne modelam oarecum comportamentul in familie pentru a-i transmite non-verbal ca e in ordine sa gresesti…si nu e o tragedie.
Cateva idei de pus in aplicare daca aveti un copil care da semne de anxietate:
– ofera-i ocazia sa greseasca (in diferite situatii…in diferite momente ale zilei). Reactioneaza pozitiv apoi si indreptati amandoi asa-zisa ‘greseala’
– insuseste-ti cateva greseli (in mod intentionat) si roaga copilul sa te ajute in solutionarea lor (eg. scapi zaharul jos si strangeti impreuna, te imbraci si ceri ajutorul copilului pentru ca ‘nu nimeresti’ maneca)
– identifica in cartile preferate personaje pozitive care gresesc si reactioneaza corespunzator (vorbeste despre acest aspect cu el/ea)
– dupa ce se calmeaza apele si momentul tensionat a trecut, discuta despre ce s-a intamplat. Ajuta-l sa isi identifice fricile si incearca sa modelezi reactiile.
– permite-o sa reactioneze …cum simte! (nu are nici un rost sa ii spui unui copil ‘nu are rost sa iti fie frica’ pentru ca in acel moment el percepe situatia/lucrul respective ca infricosatoare si nimic nu va schimba acest lucru)
– identifica greselile cu situatii similare din copilaria ta (cand si tu faceai prostioare….si probabil te temeai de x si y)
O zi frumoasa sa aveti!
ominunatanebunie 