Am adesea ocazia sa vorbesc cu mame care sunt ingrijorate (sau de-a dreptul panicate!) cand vine vorba despre abilitatea bebelusilor/piticilor sa comunice. Desi nu sunt nicicum un expert in domeniu, m-am gandit sa pun ‘pe hartie’ niste lucruri care in cazul nostru au fost testate si au functionat cu succes.
Inainte de a face acest lucru, as vrea doar sa adaug ca fiecare copil este diferit si reactioneaza diferit la tot ceea ce se intampla in jurul sau. Potrivit expertilor (mai multe informatii gasiti aici) un copil tipic in jurul varstei de 1 an foloseste unul sau mai multe cuvinte cu inteles (chiar daca le stalceste) si reuseste sa inteleaga o mare parte din instructiunile pe care le primeste. In acelasi timp, un copil in jurul varstei de 3 ani reuseste sa se faca inteles in proportie de 90% (chiar daca inca stalceste anumite cuvinte), are un vocabular de aproximativ 900-1000 de cuvinte si incepe sa faca asocieri privitoare la ceea ce se intampla in jurul sau (eg. e noapte afara —–> plecam la somn, ne-am sculat din somn dimineata ——>luam micul dejun).
In general, listele oferite de logopezi servesc ca reper parintilor pentru ca nu se pot lua ad literam si nu se pot aplica ‘ca la carte’ fiecarui copil. Potrivit acestor liste, uneori copiii sunt catalogati ca fiind ‘in urma’ sau relativ ‘avansati’ insa din moment ce piticul comunica (sub orice forma), acest lucru indica faptul ca procesul de comunicare este intr-o continua evolutie.
In cazul nostru, la aproape 3 ani Ana este o morisca fara buton de oprire 🙂 Cat despre Emilia (9 luni), incearca sa imite cat si ce poate…si ‘turuieste’ pe limba ei…facandu-se inteleasa (sau nu!) prin diferite modalitati (pe unele le-as clasifica drept santaj…dar despre asta alta data:).
Asadar, cateva idei pentru stimularea comunicarii in cazul celor mici (ideile nu sunt intr-o ordine anume) :
1. Cititi copilului de mic, vorbind rar si clar ! ( indiferent daca le veti citi carti cu imagini mai mari sau mai mici, veti expune piticul unei palete largi de comunicare, obisnuindu-l cu forma orala a comunicarii)
2. Nu incurajati bebelismele! (= nu le repetati, ci incurajati pronuntarea corecta a cuvantului – eg. copilul: vau asta/ parintele: vrei asta? poftim!) Nu este nevoie de corectarea activa a copilului si a felului cum se exprima (eg. nu e bine asa! nu se spune/pronunta asa!) ci de o modelare pozitiva a limbajului, care mai degraba va incuraja copilul sa comunice.
3. Discutati cu copilul despre diferite lucruri (expunandu-l astfel la o paleta larga de cuvinte si permitandu-i sa cunoasca lumea din jurul lui in afara termenilor de ‘papa’ ‘cucu’ ‘bebe’). Studiile demonstreaza ca bebelusii/copiii sunt extrem de inteligenti si inteleg ce se intampla in jurul lor…insa nu au abilitatea sa exprime acest lucru!
4. Cantati cantecele impreuna ! (sau recitati rime simple!) Indiferent daca piticul are sau nu abilitatea sa comunice verbal, rimele respective ii vor ‘antrena’ urechea cand vine vorba de aspectul fonetic (eg. ‘mic’ nu este acelasi lucru cu ‘pitic’ , insa suna la fel intr-o oarecare masura)
5. Jucati-va activ de-a joaca, permitandu-i celui mic sa se exprime (in orice fel!). Alegeti jucariile preferate si creati un scenariu scurt in care bebele joaca un rol activ si comunica cu prietenii sai. Indiferent daca va comunica prin cuvinte monosilabice sau sunete simple…faptul ca incearca demonstreaza multe! (in acelasi timp, participati activ la aceasta activitate, modeland comunicarea copilului…si a prietenilor de plus:)
6. Petreceti timp impreuna! (punand jucariile la loc, numarand, facand mizerie, cantand, etc.) Implicati copilul in activitati care poate nu sunt neaparat potrivite cu abilitatea lor de a le face (cooperarea si insusirea unui singur aspect al acelei activitati este o dovada a functionarii comunicarii!)
7. Incurajati contactul 1-la-1, permitand piticului sa vada efectiv vorbind expresia fetei si forma gurii cand pronuntati anumite cuvinte. In cazul in care da semne ca ar vrea sa va imite/sa repete mesajul…incurajati initiativa lui oricare ar fi ‘rezultatul/mesajul’ final
8. Nu descurajati strambaturile! (desi ‘declarat’ un semn de proasta crestere in popor, in realitatea antrenarea muschilor fetei in orice maniera duce implicit la dezvoltarea vorbirii). Odata cu cresterea timpului si cu dezvoltarea vocabularului corespunzator varstei, copilul va intelege printre altele si lucrurile potrivite/nepotrivite situatiilor cu care se confrunta….cel mai probabil renuntand la obiceiul strambaturilor.
9. Incurajati si laudati comunicarea non verbala (aratandu-i celui mic ca este in ordine sa comunice ORICUM si ca mesajul lui este inteles, incurajandu-l astfel sa comunice la un moment dat si verbal)
10. Evitati ‘testarea’ comunicarii (dar nu si modelarea ei)! Nu obositi copilul cu intrebari de genul ‘ arata-mi x’ , ‘care e y’, ‘cum face z?’ pentru ca potrivit specialistilor, uneori copiii inteleg aceste intrebari ca o testare directa si tind sa raspunda gresit intentionat sau pur si simplu sa refuze orice raspund.
Ideile de mai sus au functionat cu succes in cazul domnisoarei noastre. In cazul in care aveti si alte metode/idei care au functionat in cazul piticilor vostri, m-as bucura mult daca le-ati impartasi la comentarii!
Un articol cu aceeasi tema si idei/ganduri in sfera comunicarii la cel mici il gasiti pe blog-ul Ralucai!
O zi frumoasa sa aveti!
ominunatanebunie 