10 idei pentru a incuraja comunicarea copilului!

Am adesea ocazia sa vorbesc cu mame care sunt ingrijorate (sau de-a dreptul panicate!)  cand vine vorba despre abilitatea bebelusilor/piticilor sa comunice. Desi nu sunt nicicum un expert in domeniu, m-am gandit sa pun ‘pe hartie’ niste lucruri care in cazul nostru au fost testate si au functionat cu succes.

Inainte de a face acest lucru, as vrea doar sa adaug ca fiecare copil este diferit si reactioneaza diferit la tot ceea ce se intampla in jurul sau. Potrivit expertilor (mai multe informatii gasiti aici) un copil tipic in jurul varstei de 1 an foloseste unul sau mai multe cuvinte cu inteles (chiar daca le stalceste) si reuseste sa inteleaga o mare parte din instructiunile pe care le primeste. In acelasi timp, un copil in jurul varstei de 3 ani reuseste sa se faca inteles in proportie de 90% (chiar daca inca stalceste anumite cuvinte), are un vocabular de aproximativ 900-1000 de cuvinte si incepe sa faca asocieri privitoare la ceea ce se intampla in jurul sau (eg. e noapte afara —–> plecam la somn, ne-am sculat din somn dimineata ——>luam micul dejun).

In general, listele oferite de logopezi servesc ca reper parintilor pentru ca nu se pot lua ad literam si nu se pot aplica ‘ca la carte’ fiecarui copil. Potrivit acestor liste, uneori copiii sunt catalogati ca fiind ‘in urma’ sau relativ ‘avansati’ insa din moment ce piticul comunica (sub orice forma), acest lucru indica faptul ca procesul de comunicare este intr-o continua evolutie.

In cazul nostru, la aproape 3 ani Ana este o morisca fara buton de oprire 🙂 Cat despre Emilia (9 luni), incearca sa imite cat si ce poate…si ‘turuieste’ pe limba ei…facandu-se inteleasa (sau nu!) prin diferite modalitati (pe unele le-as clasifica drept santaj…dar despre asta alta data:).

Asadar, cateva idei pentru stimularea comunicarii in cazul celor mici (ideile nu sunt intr-o ordine anume) :

1. Cititi copilului de mic, vorbind rar si clar ! ( indiferent daca le veti citi carti cu imagini mai mari sau mai mici, veti expune piticul unei palete largi de comunicare, obisnuindu-l cu forma orala a comunicarii)

2. Nu incurajati bebelismele! (= nu le repetati, ci incurajati pronuntarea corecta a cuvantului – eg. copilul: vau asta/ parintele: vrei asta? poftim!) Nu este nevoie de corectarea activa a copilului si a felului cum se exprima (eg. nu e bine asa! nu se spune/pronunta asa!) ci de o modelare pozitiva a limbajului, care mai degraba va incuraja copilul sa comunice.

3. Discutati cu copilul despre diferite lucruri (expunandu-l astfel la o paleta larga de cuvinte si permitandu-i sa cunoasca lumea din jurul lui in afara termenilor de ‘papa’ ‘cucu’ ‘bebe’). Studiile demonstreaza ca bebelusii/copiii sunt extrem de inteligenti si inteleg ce se intampla in jurul lor…insa nu au abilitatea sa exprime acest lucru!

4. Cantati cantecele impreuna ! (sau recitati rime simple!) Indiferent daca piticul are sau nu abilitatea sa comunice verbal, rimele respective ii vor ‘antrena’ urechea cand vine vorba de aspectul fonetic (eg. ‘mic’ nu este acelasi lucru cu ‘pitic’ , insa suna la fel intr-o oarecare masura)

5. Jucati-va activ de-a joaca, permitandu-i celui mic sa se exprime (in orice fel!). Alegeti jucariile preferate si creati un scenariu scurt in care bebele joaca un rol activ si comunica cu prietenii sai. Indiferent daca va comunica prin cuvinte monosilabice sau sunete simple…faptul ca incearca demonstreaza multe! (in acelasi timp, participati activ la aceasta activitate, modeland comunicarea copilului…si a prietenilor de plus:)

6. Petreceti timp impreuna! (punand jucariile la loc, numarand, facand mizerie, cantand, etc.) Implicati copilul in activitati care poate nu sunt neaparat potrivite cu abilitatea lor de a le face (cooperarea si insusirea unui singur aspect al acelei activitati este o dovada a functionarii comunicarii!)

7. Incurajati contactul 1-la-1, permitand piticului sa vada efectiv vorbind expresia fetei si forma gurii cand pronuntati anumite cuvinte. In cazul in care da semne ca ar vrea sa va imite/sa repete mesajul…incurajati initiativa lui oricare ar fi ‘rezultatul/mesajul’ final

8. Nu descurajati strambaturile! (desi ‘declarat’ un semn de proasta crestere in popor,  in realitatea antrenarea muschilor fetei in orice maniera duce implicit la dezvoltarea vorbirii). Odata cu cresterea timpului si cu dezvoltarea vocabularului corespunzator varstei, copilul va intelege printre altele si lucrurile potrivite/nepotrivite situatiilor cu care se confrunta….cel mai probabil renuntand la obiceiul strambaturilor.

9. Incurajati si laudati comunicarea non verbala  (aratandu-i celui mic ca este in ordine sa comunice ORICUM si ca mesajul lui este inteles, incurajandu-l astfel sa comunice la un moment dat si verbal)

10. Evitati ‘testarea’ comunicarii (dar nu si modelarea ei)! Nu obositi copilul cu intrebari de genul ‘ arata-mi x’ , ‘care e y’, ‘cum face z?’ pentru ca potrivit specialistilor, uneori copiii inteleg aceste intrebari ca o testare directa si tind sa raspunda gresit intentionat sau pur si simplu sa refuze orice raspund.

 

Ideile de mai sus au functionat cu succes in cazul domnisoarei noastre. In cazul in care aveti si alte metode/idei care au functionat in cazul piticilor vostri, m-as bucura mult daca le-ati impartasi la comentarii!

Un articol cu aceeasi tema si idei/ganduri in sfera comunicarii la cel mici il gasiti pe blog-ul Ralucai!

O zi frumoasa sa aveti!

 

Cum ne mai jucam!

In ultima vreme cam asa : sortam de toate (de la ciorapi la figurine propriu-zise), numaram (orice si oriunde), mult pretend play, citim mult, ne straduim sa iesim mai des afara si sa ne murdarim, facem multe puzzle-uri, etc. etc.

Pentru partea cu sortatul, pentru ca am ramas in pana de chestii de sortat, intr-o noapte seara m-am apucat de un mic proiect diy.

Se ia o forma de prajituri (sau orice alt recipient la indemana), se taie niste hartie gumata (cred ca hartia simpla ar fi la fel de buna, insa ar trebui sa o folositi imediat dupa terminarea activitatii, sau sa o aruncati)….si se taie in bucatele mici.

Se lasa tavita impreuna cu bucatelele colorate la dispozitia piticotului….si se observa bucuria si curiozitatea la mama acasa:). Greseala mea a fost ca i-am pus Anei la dispozitie toate bucatelele taiate….si probabil a fost coplesita de multele feluri in care se putea juca cu ele, pentru ca partea cu sortatul a durat relativ putin.

                                                                    

Intentionat  nu i-am spus nimic legat de aceasta activitate…ci pur si simplu am lasat tava si hartiutele gumate pe masuta ei. Si-a dat seama imediat ca scopul activitatii este unul de sortare (din cauza cercurilor atasate in fiecare spatiu)…si dupa un ‘is this for me?’ dragastos s-a apucat de ‘treaba’ in tihna…iar eu am observat-o cu drag:). Numai ca ‘tihna’ nu a durat prea mult…pentru ca a vrut sa ‘rain with colours mommy’! :)….asa ca in mai putin de 1 min camera s-a transformat intr-un curcubeu. Ideea in sine nu a fost neaparat rea, pentru ca am numarat bucatelele impreuna cand le-am pus inapoi….si mi-am dat seama ca a dibuit cumva ordinea numerelor peste 20 (insa zecile – 30/40/50 etc. ii sunt necunoscute).

Dupa s-a hotarat ea sa construiasca ‘ceva’…si i-a iesit un patrat (de care mi-am dat si eu seama) ….insa de urmatoarea capodopera nu m-am mai prins (un ‘man’ :)…poate il vedeti voi 🙂 ).

                  

As fi vrut sa facem impreuna si un mic tipar…insa nu s-a intamplat asa (poate altadata).

Hartia gumata am pastrat-o pentru niste craft-uri…iar tava a mers la locul ei, in bucatarie! 🙂

         

O zi frumoasa sa aveti!

 

Litere tactile

Asa cum probabil toate mamele stiu, joaca/asimilarea informatiei pe mai multe planuri este foarte importanta pentru retinerea si asumarea ei de catre cei mici. Explicatiile in legatura cu un concept sunt la fel de importante ca si desenarea lui….sau atingerea (in orice forma).

Atunci cand ne jucam impreuna, incerc sa imi aduc mereu aminte cat de important este pentru A. (chiar daca nu realizeaza lucrul acesta inca!) sa vada, sa simta, sa inteleaga….si (ideal) sa faca legatura in mod independent intre un lucru si altul.

De ceva vreme ma tot gandeam la literele tactile si erau pe lista cu lucrurile pe care dorim sa le avem…insa nu eram sigura daca ar fi mai bine sa le cumpar….sau sa le fac? Am gasit unele care pareau foarte trainice (si bineinteles ca as fi vrut sa le avem), insa am gasit pretul mult prea piparat ….si am mai dat si de alte produse asemanatoare al caror pret prea ieftin m-au facut sa cred ca it’s too good to be true :)….asa ca singura solutie ramasa a fost sa le confectionez eu….si sa ne descurcam cu ele pana apelam la alte idei.

Aveam un set de litere de lemn pe care le-am colorat individual si l-am folosit cand A. invata alfabetul….asa ca am folosit literele din setul respectiv ca tipar (insa in cazul in care nu aveti unul similar, cu siguranta veti gasi tipare gratuite disponibile pe internet). Mai aveam la indemana un set de hartie de spuma  pe care l-am cumparat cu mult timp in urma, fara vreun scop anume (stiind insa ca LA UN MOMENT DAT imi va fi de folos!) :).

Dupa cateva zile/nopti de taiat si lipit putin cate putin ….intr-un final alfabetul meu tactil a inceput sa prinda forma 🙂

    

Inca nu am gasit o cutie (sau spatiu) corespunzatoare pentru alfabetul tactil…asa ca momentan le tinem la loc sigur intr-o punga simpla de platic.

Alfabetul tactil poate fi folosit in diferite feluri….care mai de care mai interesante si distractive pentru cei mici….dar functia lui principala (pentru noi cel putin) este cea tactila…si serveste la familiarizarea micutului cu felul de a scrie litera respectiva.

Noi insa l-am inaugurat cu o activitate simpla (initiata de A. cand alfabetul era intins pe jos iar eu verificam ca avem toate literele) de potrivire a literelor care mi-au servit ca tipar. Jocul a fost initiat de A. cand alfabetul era intins pe jos iar eu verificam ca avem toate literele si nu mai trebuie sa decupez vreuna….asa ca m-am supus si am urmat instructiunile de rigoare!:)

        

       

O zi frumoasa sa aveti!