In urma cu multi ani, in ‘vremurile de glorie’ ca elev :), am avut ocazia sa studiez Engleza si Germana (pentru ca acestea erau limbile straine care se studiau la scoala unde mergeam eu). Astfel, am amintiri din clasa a II-a, cu o doamna draguta care canta si se juca cu noi, incercand sa ne ajute sa patrundem tainele acestei limbi straine. In cazul limbii Germane, am inceput ‘studiul’ in clasa a VI-a si experienta a fost una deosebita (si nu intr-un mod placut), avand ca rezultat un amalgam de cunostinte imprastiate pe care nu le puteam folosi corespunzator (in termeni academici, eram un elev ‘analfabet functionat’ in ce priveste limba Germana). Au urmat anii de liceu si interactiunea cu profesori de calibru, care au reusit sa ma motiveze (in ce priveste limba Engleza) si sa ma aduca pe un fagas de normalitate (in ce priveste limba Germana).
Ani si ani de la terminarea liceului si a facultatii, inca asociez diferite lucruri si experiente cu una din aceste doua limbi. In cazul meu, progresul nu a fost neaparat usor si a fost insotit de multa munca (in special in cazul limbii Germane) si de multe multe foi de lucru ….pentru ca la vremea respectiva, acesta era singurul mod de masurare a succesului sau a intelegerii mele. Multa gramatica seaca……mult vocabular….insa nu multa comunicare (sau fluenta a limbii, care a venit mai tarziu).
Cunoscand indeaproape provocarile pe care eu le-am intalnit, am incercat sa imi ajut copiii si sa le asigur un mediu corespunzator, expunandu-le acestor doua limbi. Astfel, inca de cand eram gravida cu A. m-am documentat in privinta bilingualismului si a felului cum copiii percep o a doua / a treia/ a x-a limba straina si cum o asimileaza.
Poate veti fi surprinsi (asa cum am fost si eu) ca in cazul copiilor, nu exista ‘prea devreme’ si ca acestia au capacitatea de a asimila informatiile/vocabularul corespunzator (chiar daca sunt prea mici pentru a putea reproduce cuvintele respective). De asemenea, expunerea la o a doua (sau a treia limba) nu cauzeaza confuzie sau intarziere in cazul copiilor, lingvistii demonstrand ca micutii care sunt expusi la o alta limba decat cea nativa reusesc sa isi pastreze stimulii de atentie mai bine decat cei care au fost expusi unei singure limbi.
Experienta copiilor mei in ce priveste imersiunea limbilor straine a inceput chiar de la nastere din moment ce am folosit tehnica OPOL (One parent one language). Pana la varsta de aproximativ 2 ani eu am fost cea care a vorbit cu A. doar in Engleza, pe cand Stelica a vorbit doar in Romana. Locuind in Anglia, pe langa interactiunea zilnica pe care a avut-o cu noi a avut ocazia sa aiba contact cu ambele limbi in diferite situatii. De la aproximativ 2 ani am pastrat aceasta tehnica, insa am inceput sa discut si eu cu ea in Romana seara, cand tati venea de la munca, incercand sa modelez limba acolo unde era nevoie. Aceeasi strategie am aplicat-o si pentru E…..cu care momentan vorbesc doar in Engleza.
Rezultatul a fost (cel putin in cazul A.-ei) o imersiunea completa (sau aproape completa) in cazul acestor doua limbi, cu mica noastra domnisoara comunicand fara probleme in ambele limbi. Cred ca vocabularul este cel tipic unui copil de 4 ani, insa ma bucur ca acest aspect poate fi dublat, din moment ce comunica fara probleme in ambele limbi.
In jurul varstei de 3 ani, motivata de o prietena (aici) care a parcurs acest drum cu fetita ei, am inceput sa o expun limbii Germane. Marturisesc ca nu am reusit sa fiu atat de constanta pe cat mi-as fi dorit ….insa daca nu reusim sa ne jucam/discutam/ alergam comunicand in Germana pentru 10-15 minute in fiecare zi, atunci are acces la videoclipuri scurte cu diferite personaje dragute (momentan preferatele ei sunt Bali si Sam Feuerwehrmann). Desi nivelul ei de intelegere este limitat in comparatie cu intelegerea limbii Engleze/Romane ma bucur sa vad ca reuseste sa faca propozitii scurte….sau sa citeasca carti simple, comunicand simplu dar concis.
O carte pe care am citit-o si datorita careia am inteles mai bine cum ‘se impaca’ ideea de bilingualism cu creierul curios al unui copil a fost The bilingual edge (scrisa de Kendall King si Alison Mackey) pe care v-o recomand cu drag.
Concluzia mea?…..copiii au o capacitate extraordinara de a asimila orice fel de informatie, atata timp cat informatia li se da pe intelesul lor si urmand interesul lor (orice ar insemna acest lucru…de la plastelina…la blocuri de construit….la papusi cu rochii roz….pana la carti de specialitate, daca sunt interesati sa le rasfoiasca).
Studiul unei limbi nu trebuie sa fie unul laborios si greu (asa cum l-am perceput eu), insotit de multe fise de lucru si intrebari la care nimeni nu poate da raspuns….ba dimpotriva, poate fi insotit de multa voie buna, cantec si joaca…mai ales cand limba straina este asumata de cei mici.
Spor la jucat/invatat/modelat/alergat/imbratisat alaturi de piticii vostri!
ominunatanebunie 