Geometrie in tandem!

In ultimul timp asa-zisele noastre lectii au capatat o dimensiune diferita si au devenit mai provocatoare pentru mine, in rolul de mama/educator. Acest lucru ma bucura, insa in acelasi timp ma limiteaza pentru ca nu este tot timpul usor sa gasesc si sa pregatesc materiale care sa tina ocupat un pitic de aproape 2 ani, oferindu-i in acelasi timp provocari si informatii noi unui copil de aproape 4 ani. Poate veti spune ca varstele sunt apropiate….asa ca materialele pot fi aceleasi….insa in realitate, vorbim despre doi copii diferiti….A. (o ‘moara’ fara buton de oprire) si E (o ‘moara’ mai mica al carui buton de asemenea nu il gasesc si a carei limba nu o inteleg mereu).

Pentru aceasta mini lectie de geometrie am folosit :

• un joc Geomag
• un puzzle cu forme geometrice
• o plansa simpla cu forme 2d si 3d
• flashcarduri cu forme 2d si 3d – noi le-am luat de aici
  

 

Am identificat impreuna formele de pe plansa si E. a facut puzzle-ul, timp in care A. si-a ales in mod aleatoriu forme din setul de flashcarduri. Ce a iesit….vedeti mai jos….

                 

                

                

 

Timpul petrecut cu aceasta activitate a fost relativ scurt (cred ca in jur de 10-15 min) pentru ca materialele propriu-zise nu erau noi pentru fete. A. era familiara si increzatoare cu fiecare din ele …iar E. s-a folosit de flashcarduri (aka le-a rasfoit si ‘gustat;) si s-a jucat (asistata de mine din cauza pericolului inghitirii bilutelor) cu jocul Geomag.

               

                

Colaborarea intre cele doua fete nu functioneaza intotdeauna….insa m-am bucurat mult ca de aceasta data s-au jucat impreuna fara nici un incident. Inca sunt in cautarea unei solutii ‘perfecte’, care sa corespunda situatiei noastre specifice in ce priveste timpul petrecut cu ele in mod egal si activitatile pe care amandoua ar vrea sa le faca.

In cazul in care cunoasteti secretul….fiti dragute si imparatasiti-l cu mine! 🙂

O zi frumoasa sa aveti alaturi de cei dragi!

 

Inceputul sfarsitului si dreptul la o noua viata!

Ieri a fost ultima data cand m-am intalnit cu O. in calitate de profesor…ultima data, pentru ca din Septembrie O. nu va mai beneficia de educatie acasa, ci va fi reincadrat intr-o scoala de stat.

In urma cu 2 an,i viata lui s-a schimbat dramatic cand a fost diagnosticat cu o boala grava . Situatia s-a complicat si mai mult cand in timpul procesului de schimbare de sange a suferit un atac de cord. Pot doar sa imi imaginez ce au simtit parintii lui, si mai ales groaza si confuzia cu care a intampinat O. aceasta situatie. In cazul lui cea mai buna solutie era sa se mute (din Nigeria) fie in America, Belgia sau Anglia, din cauza tratamentului disponibil doar in aceste 3 tari. Parintii au optat pentru Anglia (din motive pe care doar ei le stiu) si au facut efectiv naveta intre cele 2 tari (pentru ca O. mai are un frate incadrat la scoala in Nigeria).

2 ani mai tarziu, multe multe sedinte de fizioterapie….si mai multe (prea multe) tuburi de pastile, O. a ajuns in stadiul in care i s-a dat ‘unda verde’….sa poata iesi afara din casa (pentru ca sistemul imunitar este capabil sa faca fata provocarilor) si sa duca o viata normala. Cred ca acest lucru a fost posibil prin harul unui Dumnezeu mare….si prin sustinerea si dragostea unor parinti atat de dedicati!

Eu am intrat in viata lui O. in urma cu 1 an , cand parintii lui au luat legatura cu mine….sau poate ca el a intrat in viata mea cu un scop. Relatia noastra a evoluat treptat….de la un copil foarte foarte timid, cu toanele specifice cauzate de medicatia grea….la un copil dispus sa asculte si sa coopereze. Ne-am intalnit des…foarte des  (4/5 ori in fiecare saptamana) si poate din aceasta cauza am devenit atat de apropiata de el. Am invatat sa ‘ii invat’ si sa ‘ii citesc’ starea de spirit…si am lucrat potrivit puterii lui de concentrare la vremea respectiva.

…si ieri ne-am despartit; cel mai probabil ne vom intalni cand va veni la controlul de rutina, insa nu pentru meditatii, ci pentru o intalnire ca intre niste vechi prieteni….sa depanam amintirile…si sa radem de momentele cand ‘fussy/mofturos’ era substantiv si 8+2 era 11.

Viitorul nu il cunoaste nimeni…insa eu tind sa cred ca O. va avea o viata frumoasa….pentru ca este sanatos si are alaturi de el oameni care il iubesc mult.

Ramai cu bine scumpul meu O.!

Invatam sa numaram!

Prima postare pe acest blog va fi una legata de matematica…sau mai bine spus de abilititatea micutilor de a numara …si a asocia o anumita cantitate/un anumit numar de obiecte cu numarul corespunzator. A. poate numara pana la 20 de ceva luni bune….insa la inceputul ‘calatoriei ei’ matematice nu reusea sa arate sau sa numere obiectele individual….si indiferent cate mere/papusi/jucarii ar fi avut in fata ei, tot 15-20 ar fi fost  pentru ca pana la 15-20 reusea sa numere.

Stiam ca lucrul acesta este normal in dezvoltarea copiilor…si citisem ca urmatorul pas e sa numere (cu succes) obiecte/chestiute individuale. Incercand sa o ajut sa ajut la urmatoarea treapta, am inventat/adaptat cateva activitati care sa se potriveasca intereselor ei, pe care le voi impartasi cu voi in diferite postari.

 

Exemplele de mai jos sunt utile mai mult pentru memorarea cifrelor, insa  copilul va demonstra o intelegere aprofundata a numerelor atunci cand va asocial o anumita cantitate cu numarul corespunzator.

 

–       Somnul de amiaza (inainte de somnul de amiaza, noi scoatem toate/aproape toate papusile si animalutele sa le punem si pe ele la somn….nu inainte insa de a le numara si a verifica ca nu lipseste nici unaJ ); initial socotelile nu ni se prea potriveau si ieseau sau prea multe sau prea putine la numarat….insa dupa cateva zile A. a inceput sa asocieze numarul papusilor cu cifra corespunzatoare

 

–    Tu prima!  Am observant ca fetitei mele ii plac demonstratiile chiar si atunci cand stie raspunsul la multe dintre intrebarile pe care i le punem…asa ca am inventat o activitate noua, pe care o folosim atat eu cat si sotul meu cu succes. De fiecare data cand A. imi cere sa numar ceva…ii spun ‘tu prima…si apoi mami!’….lucru care pare sa o incurajeze macar sa incerce sa numere; stiu sigur ca acest mic joc functioneaza pentru ca de cele mai multe ori imi aduce o carte cu imagini si vrea sa ii numar….insa mai mereu spune ‘A. prima..si apoi mami numara’.

 

–         Abacus colorat; Am cumparat abacus-ul cu ceva timp inainte ca A. sa poata numara, pentru a-l putea sterge de pe lista mea ‘to buy’ si pentru ca stiam ca o sa ne trebuiasca la un moment dat. Initial a fost atrasa doar de culori si se juca cu el ca si cu orice alta jucarie….plimband bilutele dintr-o parte in alta. Odata ce a inceput sa numere, am inceput sa il folosim mai des si cu un scop precis : acela de a asocia bilutele cu cifra corespunzatoare….si incetul cu incetul, A. a ajuns la ‘performanta’ sa numere bilutele.                 Pentru cei care nu sunt familiari cu Abacus-ul, am atasat un link cu cel pe care il folosim noi, insa sunt foarte multe modele disponibile pe piata.

 

–         Carti ‘aglomerate’; In mod normal, nu ma incanta si nu obisnuiesc sa cumpar ceea ce eu numesc carti ‘aglomerate’ ….adica editii cu foarte multe ilustratii si textul atasat deasupra ilustratiilor pentru ca A. se concentreaza doar asupra imaginilor atunci cand ii citesc, si nu asupra cuvintelor. Cand vine vorba de numarat insa, le gasesc o resursa veritabila pentru ca ne putem concentra asupra multelor personaje/obiecte si le putem numara la nesfarsit.

 

–     Margelute in sir; Cu ceva vreme in urma am cumparat margelute colorate uriase cu scopul de a incuraja abilitatile motorii ale A (pachetul a venit cu 2 sireturi – unul albastru si unul rosu- pe care evident margelutele trebuiesc insirate)……insa recent am inceput sa le folosim la numarat si sortat pe culori. Initial eu am fost cea care le-a sortat si i le-am dat in diferite castronele, dupa care le numaram din castron pe covor si viceversa….insa incetul cu incetul s-au vazut progrese si in present A. reuseste (pana intr-un anumit punct si depinzand de cate culori are la dispozitie) sa le sorteze singura….sa le numere si sa imi spuna cate margelute are in castronul respectiv. Am atasat un link cu cele pe care le folosim noi, insa cred ca aceasta activitate poate fi usor adaptata cu materiale pe care le aveti la indemana prin casa ( ex. nasturi colorati/bucatele de lemne/bilute/etc.)

 

–        Batem din palme si sarim! Aceasta este una din activitatile preferate de numarat ale A (probabil pentru ca are ocazia sa faca mult zgomot si sa sara in acelasi timp?) si functioneaza cam asa …..ne gasim un loc confortabil – pat sau canapea- si pentru fiecare cifra batem o data din palme si sarim (eu doar ma balansez putin si ea traieste momentul si se tranteste pe pat in timp ce bate din palmeJ ): 1 –bam – 2 – bam- 3- bam si tot asaJ. Spre surprinderea  mea, piticoata mea se plictiseste f greu de aceasta activitate si de cele mai multe ori ne oprim la initiativa mea.

 

 

Spor la numarat sa aveti alaturi de piticii vostri!