Intamplator am gasit paharelele intr-un magazin chinezesc…si stiind sigur ca Ana va fi incantata de culoare..le-am cumparat, sa le folosim…..in scopuri matematice desigur!
Erau deja separate…si pentru ca in ultimul timp ne jucam cu diferite tipare, am inceput un tipar simplu (unul portocaliu, unul galben, unul portocaliu, unul galben, etc.)…si am fost surprinsa sa descopar ca piticoata mea s-a ‘tinut’ de el pana la sfarsit (faptul ca paharelele erau separate complet probabil au ajutat-o).
…si uite asa ne-am pricopsit cu un turn castel inaltttttttttttttt inalllllllllllllltttttttttttttt; am pus paharelele unul cate unul pe masuta, repetand astfel tiparul …si le-am numarat impreuna (aveam 44).
Dupa, am inceput minutios sa construim un castel in adevaratul sens al cuvantului :)…i-am aratat cum trebuie sa plaseze paharelele si am construit impreuna primele 2 randuri…dupa care a venit randul ei! Doar ea stie cat s-a concentrat si cat efort a depus pentru a duce constructia la bun sfarsit:) …dar intr-un final (dupa vreo 10 minute de multa frustrare din partea ei pentru ca uneori nu reusea sa pozitioneze paharelul exact in mijlocul celorlalte 2 si i se darama randul intreg) a terminat de construit.
Rezultatul a fost pe masura asteptarilor ei!..
ominunatanebunie 