Introducere in Geografie!

Bina v-am regasit…..dupa o lunga perioada in care nu am fost foarte activi pe blog!

Anul acesta am inceput si noi clasa 0 (reception) cu program de voie acasa, cu prima lectie de geografie despre elementele care formeaza lumea noastra.

Geografia era pe lista noastra de anul trecut, insa am considerat ca nu aveam destule materiale pentru a satisface curiozitatea Anei (si am avut dreptate, pentru ca mereu isi cere globurile!).

                          

Astfel, am folosit globul in stil Montessori apa – pamant (globul a fost realizat de o mamica talentata – multumesc mult Ramona!) , niste recipiente care reprezentau apa (alias apa cu niste culoare albastra) , aerul (recipientul gol) si pamantul (alias ovaz amestecat cu negru). De asemenea am mai adunat toate figurinele pe care le-am tot folosit de-a lungul timpului si am laminat niste carduri specifice (din pacate le-am salvat cu foarte mult timp in urma si nu cunosc sursa!).

Initial i-am explicat Anei (in timp ce invartea si atingea globul pe toate partile) ca Pamantul este format din cele trei elemente, rugand-o sa identifice oceanele si continentele. Am introdus apoi recipientele reprezentand cele 3 elemente si i-am pus la dispozitie cardurile pe care le-a sortat rapid, fara probleme. In final a sortat animalele din bol dupa mediul in care traiesc, observand din nou ca unele animale traiesc in apa, pe cand altele traiesc pe pamant.

     

 

      

Asa cum ma asteptam, lectia a fost asimilata intr-un ritm placut, sub forma de joaca. Aceste activitati structurate (indiferent de natura lor) constituie un adevarat deliciu pentru mica noastra domnisoara (careia ii place structura!) si un motiv pentru mine de a modela vocabularul ei. Desi aparent simpla, aceasta mini activitate (pentru ca a durat 5-10 minute) ofera ocazia copilului (si parintelui) sa discute despre mediul acvatic si cel terestru sau despre felul cum se comporta animalele si cum arata.

O surpriza placuta pentru mine a fost faptul ca Emilia (1a7l) a participat activ la activitatea noastra, in perfecta armonie cu Ana (ceea ce nu se intampla foarte des in cazul nostru!). Atunci cand Ana a sortat cardurile, bebelusa noastra s-a jucat cu animalele , schimbandu-le apoi cu cardurile, pe care le-a studiat cu atentie.

O zi cat mai frumoasa sa aveti alaturi de piticii vostri!

A (3a8l),  E (1a7l)

Despre animalele domestice!

Recent am avut cateva zile libere in familie….de care am profitat din plin! Cel mai mult cred ca s-au bucurat fetele pentru ca am avut ocazia sa iesim si sa vizitam locuri noi ca si o familie, nu fara tati!

Astfel am ajuns la o ferma unde fetele au avut ocazia sa vada cateva animale domestice….la ele acasa!:) Ma amuzam cu sotul meu vorbind despre cat de diferita a fost copilaria noastra fata de a lor…..pentru ca daca eu aveam ocazia sa vad gaini si gaste in curtea bunicilor in vacantele de vara, domnisoarele noastre nu prea au (cel putin nu inca!). Daca mai vedeam prin curtea vecinilor cate un porc, pe toloaca o turma de oi sau pe ‘ulita’ cate un cal tragand la caruta…..pentru ele aceste lucruri sunt efectiv imposibile si de neimaginat!

     

De prisos sa va povestesc cat de incantate au fost (in special Ana, care chiar intelege ce se intampla in jurul ei)…si desi sfioasa la inceput, spre final si-a luat inima in dinti si a avut curajul sa mangaie cateva oi si sa atinga doi caluti. Experienta in sine a fost una deosebita pentru ele….si a fost insotita de intrebarile de rigoare (aceleasi intrebari intrebatoare, pe care doar un copil crescut la oras le poate pune!). Astfel, au avut ocazia sa vada animale domestice comune (sau nu, pentru zona Romaniei) ca gaini, oi, cai, lame, fazani, tapi, iepuri. Ferma propriu-zisa era amenajata corespunzator pentru vizitatori, fiind dotata intr-o camera cu incubatoare unde cei mici puteau vedea (daca aveau destula rabdare!) cum la temperatura potrivita ies puisorii din ou!

    

    

Urmatoarele zile ne-am jucat si am folosit anumite materiale care cred ca au cimentat intelegerea ei referitor la animalele domestice. Astfel, am folosit doua carti deosebite de la editura Litera (alaturi de niste manipulative stranse de prin casa.) Cartile folosite sunt Bebe invata animale si Marea mea carte cu animale si ambele sunt fara cusur din punctul meu de vedere!

Bebe invata animale este o carte mica, insa nu prea mica pentru a prezenta diferitele animale (atat domestice, cat si salbatice) pe un carton lucios de calitate. Desi cartea se incadreaza ca si recomandare bebelusilor, eu am gasit-o la fel de potrivita si pentru Ana, care are putin peste 3 ani. In cazul in care aveti un bebelus ii puteti arata pur si simplu animalele, denumindu-le corespunzator….in cazul unui copil mai mare, discutia se poate extinde spre cum arata animalele, ce fac, ce produc, cum se comporta, etc.

     

    

 

Cea de-a doua carte, Marea mea carte cu animale prezinta aceeasi calitate, cu un carton chiar mai gros decat cealalta carte si cu imagini la fel de frumoase ale animalelor domestice si salbatice. O diferenta majora este faptul ca aceasta carte prezinta si denumeste si puii de animale, avand cate o intrebare in josul fiecarei pagini al carei scop este sa lase loc de o discutie sau joaca cu cel mic.

    

Cum va spuneam, noi am strans intr-o tava toate animalele/manipulativele care le-am avut la indemana si inarmate cu cele doua carti, am inceput sa identificam animalutele si puii lor si sa discutam despre ele si despre ce faceau cand le-am vizitat la ferma.

In afara de aceste carti, am mai folosit un puzzle de care Ana uitase (unul dintre preferatele ei cand era mai mica), un puzzle urias pentru Emilia si o carte de la editura Usborne (cartea se numeste Farm – Sticker and colouring book) care ne-a fost la fel de utila.

Mi-as fi dorit sa am timp sa ii pregatesc niste ‘proiecte’ tactile si sa construim/lipim ceva impreuna (fie o ferma sau vreun animal) insa de aceasta data nu am reusit.

O zi frumoasa sa aveti alaturi de piticii vostri!

 

Ana (3a4l), Emilia (1a4l)

Carti muzicale pentru bebelusi!

Ca si regula generala, noi nu cumparam jucarii doar pentru ca sunt frumoase, mari sau ieftine. Spatiul de care dispunem este mic, fetele primesc mereu cadouri si atentii de la rubedenii generoase….3 ani mai tarziu, avem stranse cateva cutii pline ochi cu jucarii pe care le folosesc (sau nu!?) + multe pungi de jucarioare sau ce a mai ramas din ele aruncate la gunoi.

Marturisesc ca obiectele/cartile muzicale nu au fost pe lista mea de dorinte decat ocazional (si atunci erau la capatul listei si nu se ivea niciodata ‘ocazia’ sa le cumparam). In zona unde locuim oferta este variata si pentru buzunarele oricui….insa pentru o buna perioada de timp nu am avut nici o jucarie de acest gen in casa. In afara de melodiile care de cele mai multe ori nu se auzeau bine (si pe care oricum le cantam) si luminitele care palpaiau….nu le prea vedeam scopul!

Recent mi-am schimbat parerea….si avem in dotare 2 carti despre care as vrea sa va vorbesc si care noua ne sunt de un real folos! Cartile au fost un cadou trimis de bunicul matern si desi pe Ana nu au incantat-o foarte tare, Emilia pare captivata zi de zi….si nu da semne ca si-ar pierde interesul prea curand.

Prima carte se numeste Carticica Muzicala (de la Fisher Price) si are in dotare 6 cantecele pentru copii, adaptate dupa cele in Engleza. Rimele nu suna mereu tocmai bine, insa creatorii au pastrat linia melodica, astfel incat copilul poate invata cu usurinta cantecele in 2 limbi. Veti gasi urmatoarele cantecele: La zoo, Cantecul albinelor, Haide sa vaslim, Cantecul numerelor, Soricelul Jack si Vreau un chec. Cartea are un buton de pornire/oprire la baza si pe laterala (‘cotorul’) mai are 3 butoane care prezinta bebelusului alfabetul si cifrele pana la 10.

    

A doua carte muzicala am primit-o de Craciun si ne este la fel de utila. In realitate este o casuta cu 3 ferestre si o usa, reprezentand forme diferite cu care cel mic se va familiariza (cerc, triunghi, patrat si dreptunghi). Trei animale diferite (o pisica, o ratusca si un caine) pot fi ‘scoase’ din cele trei ferestre…sau puse la loc de catre copil. Usa are o mica sonerie care atunci cand este apasata, declanseaza deschiderea si observarea fetei copilului intr-o oglinda mica.

    

 

Dincolo de aspectul comercial al acestor jucarii, eu le gasesc utile pentru ca :

– bebele nostru pare foarte incantat de activitatea de scoatere/extragere a animalelor, antrenandu-si astfel muschii degetelor

– observ cu amuzament ca incearca sa asocieze imaginile si sa le puna inapoi…..insa are nevoie de ajutor la aceasta activitate; avem insa ocazia sa repetam numele animalelor si sunetele pe care le fac

– se familiarizeaza cu anumite cantecele; drept este ca le puteti gasi si pe youtube in varianta gratuita, insa ne-au fost de un real folos si sub forma cartii muzicale

 

Daca aveti ocazia sa cumparati astfel de jucarii, eu vi le recomand cu caldura atat timp cat isi servesc scopul….acela de a trezi curioazitatea micutului si de a sustine-o pe o anumita perioada de timp!

Spor la joaca sa aveti!

Ana (3 ani  1 luna), Emilia (1 an)

O zi de iarna! Lectie despre bunatate

Cartea ‘O zi de iarna’ scrisa de Christina Butler a fost un cadou din partea bunicii materne pentru fete…si tare s-au mai bucurat cand am citit-o impreuna. Eu m-am bucurat si mai mult pentru ca am gasit-o potrivita pentru intelegerea Anei….cu imagini superbe si scris relativ mare.

‘Atunci cand culcusul ii este spulberat de o furtuna ingrozitoare, Micul Arici isi pune haine calduroase si porneste catre casa Bursucului. In drumul sau, Ariciul intalneste o familie de soricei, o vidra si un pui de caprioara, care toti tremura din cauza vantului si a ninsorii. Pe rand, el le ofera manusile sale calduroase, caciula si fularul. Va reusi insa Micul Arici sa infrunte gerul naprasnic?’

Ilustratiile deosebit de frumoase realizate de Tina Macnaughton, insotite de un mesaj al altruismului….au ajuns la urechea Anei si au incantant-o. Pentru noi a fost prima experienta in ce priveste cartile Christinei Butler, insa cu siguranta nu si ultima!

Cartea in sine il prezinta pe micul arici care se porneste spre casa prietenului sau, bursucul. Pentru ca este frig afara, micul arici se imbraca gros, avand o caciula, un fular si o pereche de manusi. Intamplarea face sa se intalneasca cu diferite animalute de-a lungul calatoriei sale….animalute care au nevoie de ajutor. Micul arici decide sa renunte, rand pe rand, la caciula sa, la fularul sau si la pereche de manusi….pentru a-si ajuta noii prieteni, aflati in nevoie.

Ramas fara haine, isi continua drumul prin frig spre casa bursucului dar…..AM SA VA LAS PE VOI SA TERMINATI DE LECTURAT POVESTEA, in compania micutilor vostri.

                

Ca mama, am apreciat mult aceasta carte, pentru ca ne-a dat ocazia sa discutam despre ‘impartit/daruit’ (un aspect cu care noi ne confruntam destul de des)….si faptul ca gestul micului arici a fost intr-un final rasplatit.

Cartea a fost publicata de editura InfoDar si este o carte cu finisaj catifelat, ceea ce inseamna ca este imposibil pentru cei mici sa nu fie atrasi de ea, vrand sa simta la fiecare pagina caciula, fularul si manusile micului arici.

 

O zi frumoasa va dorim alaturi de piticii vostri!

Ana (3 ani), Emilia (11 luni)

Animale …de tot felul!

Asa cum probabil stiti pana acum…activitatile lipit/dezlipit au un succes rasunator in cazul Anei. Daca imaginile pe care le lipeste/dezlipeste reusesc sa ii capteze interesul….atunci pot fi sigura ca am in jur de 20 de minute in care pot face si altceva in afara de citit/numarat/cantat/topait/pupacit/ raspuns la intrebari/ etc. :)….nu ma plang nicicum…ba dimpotriva, ador curiozitate ei si incerc sa ma bucur de acesti ani din viata…insa cateodata, mai trebuie sa facem si mancare….si sa avem grija ca micul nostru cuibusor de nebunii sa nu fie intors chiar cu fundul in sus 🙂

Asa ca am printat si laminat niste animale in dublu exemplar (intr-o perioada cand ma gandeam ca reusim sa ajungem la gradina zoologica, insa nu s-a mai intamplat)….i-am facut 3 foldere ….si am lasat-o sa se desfasoare in tihna.

     

Animalele le-am printat in dublu exemplar pentru a-i servi ca model….pentru ca sunt multe la numar, e mult mai usor (pentru ea, la varsta ei ma refer) sa se ghideze dupa randul de sus si sa fie sigura ca animalutul este in locul corespunzator.

     

Ma tot gandesc la diferite modalitati optime de tinut toate cartile mele/dosarele ei/resursele in general…si le tot mut dintr-o parte in alta. De fiecare data cand ma vede cu dosarele (cu intentia sa le pun in alt loc) le cere…..ceea ce ma face sa cred ca aceasta este una dintre activitatile ei indragite.

 

O zi frumoasa sa aveti!