Despre fractii pe intelesul celor mici!

IMG_2231

Imi aduc aminte de multe lucruri, evenimente si oameni din copilarie…insa fractiile nu fac parte din amintirile mele (frumoase sau mai putin frumoase). Momentul propriu-zis cand am intrat in contact cu acest concept a trecut ca unul neinsemnat….din moment ce nu imi aduc aminte sa fi avut vreo experienta deosebita in ce priveste fractiile.

Observ insa ca din diferite motive,  acest concept nu este unul usor de ‘digerat’ de elevi si in general (cel putin cu elevii cu care am lucrat eu) fractiile reusesc sa ii intimideze deopotriva pe cei mici si pe cei mari. Mai jos veti gasi cateva sugestii pentru introducerea fractiilor si familiarizarea celor mici cu aceasta notiune intr-o modalitate cat mai placuta, prin joaca.

Cel mai important lucru pe care copilul (indiferent de varsta) trebuie sa il inteleaga este faptul ca o fractie reprezinta o parte dintr-un intreg. Definitia propriu-zisa nu trebuie nicidecum invatata….ci inteleasa!

Puteti incepe astfel cu lucruri simple, la indemana oricui! O foaie de hartie impartita in doua da nastere la doua jumatati; impartita din nou, veti obtine 4 sferturi. Un pahar de lapte impartit ‘frateste’ inseamna impartirea intregului in 2 jumatati….o ciocolata impartita in mod egal intre membrii familiei inseamna (dupa numarul de membri) 4 sferturi (in cazul nostru). Familiarizandu-se cu vocabularul specific fractiilor, copilul va fi cu siguranta relaxat cand va intalni acest concept intr-un mediu formal. In cazul copiilor mici nu trebuie sa trebuie sa ii coplesiti cu denumirea tuturor partilor dintr-o posibila fractie….si informatia nu trebuie neaparat data dintr-o data.

Cateva materiale practice care ii vor ajuta pe copii sa inteleaga practicalitatea fractiilor :

Fractii magnetice in varianta 3d de la Learning Resources (setul contine 4 cuburi si 4 sfere -reprezentand un intreg, doua jumatati, trei treimi si 4 sferturi; piesele sunt magnetice, din plastic iar marimea lor este generoasa, oferindu-i celui mic posibilitatea explorarii corespunzatoare). A. de exemplu a fost fascinata de faptul ca o jumatate impreuna cu doua sferturi formeaza un intreg.

Acest material poate fi folosit si pentru intelegerea abstracta a fractiilor si a simbolurilor propriu-zise, putand fi folosit cu succes si pentru copiii mai marisori, insa noi le-am folosit doar pentru vizualizarea diferitelor parti ale unui intreg si potrivirea lor.

 

Cartea Give me half! (face parte din colectia MathStart , despre care am scris aici). Intr-o oarecare masura fiecare copil se poate identifica cu personajele acestei carti pentru ca cei doi copii par sa nu se inteleaga asupra diferitelor ‘bunatati’ si felul cum ar trebui sa le imparta. In final, toata lumea e fericita si cei doi copii reusesc sa imparta in mod egal bucatele. Cartea insista asupra vocabularului (jumatate, treime, sfert, optime) intr-un mod placut si repetitiv, ajutand copilul sa isi consolideze cunostintele. Vocabularul este accesibil si pentru cititorii incepatori….deci cartea poate fi citita independent sau de catre un adult.

IMG_2233

 

 

Cartea Full House -an invitation to fractions! o aduce in prim plan pe Doamna Bloom, proprietara hanului Strawberry, care isi primeste oaspetii, unul cate unul, reusind in final sa ocupe toate camerele (ajungand astfel la un intreg/ o casa plina!). Povestea are un final amuzant si este sub forma de rima , fiind usor predictibila, (astfel incat pana la sfarsitul cartii copilul va asocia 3 camere cu 3/6, 5 camere cu 5/6, etc).

IMG_2234

 

 

Cartea If you were a fraction este o alta carte care se concentreaza asupra fractiilor din jurul nostru si cat este de usor sa le folosim, fara sa ne dam seama. Fara a avea personaje propriu-zise, autorul foloseste vorbirea directa adresandu-se celor mici si explicandu-le cat este de usor sa imparti o pizza in 8 bucati EGALE sau un dreptunghi in 2 jumatati, urmate de 4 sferturi sau 8 optimi. Pe langa imaginile sugestive, aceasta carte introduce si simbolurile corespunzatoare fractiilor.

IMG_2235

 

Cartea Fraction fun este o carte potrivita pentru copiii deja familiarizati cu vocabularul specific si semnificatia unei jumatatati, treimi, etc. Intr-o maniera la fel de placuta, copilul afla ca fractiile sunt peste tot si in fiecare zi aplicam cunostintele referitoare la fractii, intr-un mod sau altul. Diferenta dintre aceasta carte si cele de sus este ca fractia propriu-zisa este insotita si de simbolul matematic alaturi de fiecare imagine . Ma gandesc ca pentru un copil care a avut ocazia sa se joace in diferite feluri cu fractiile acest lucru nu ar trebui sa fie un impediment in intelegerea aprofundata….insa presupun ca simbolurile respective nu ar fi intelese de un copil care nu a fost expus sub nici o forma fractiilor (sau eventual le poate ignora, concentrandu-se asupra imaginilor). Aceasta carte propune si un mic proiect pentru care aveti nevoie doar de 3 farfurii de unica folosinta….un creion si o rigla!

IMG_2232

 

Setul de activitati Nutty shapes face parte dintr-un set ce se concentreaza pe fractii (cumparat de aici). Acesta poate fi folosit cu copiii foarte mici , precum si cu cei mai mari, concentrandu-se intr-un mod iubit de cei mici (va puteti gandi la decupat, colorat si lipit!) 🙂 asupra conceptului de parti egale si progresand gradual spre o intelegere mai complexa.

IMG_2236

Sunt sigura ca exista mult mai multe materiale disponibile in spatiul virtual (precum si prin sertarele multor mame)….si materialele prezentate mai sus reprezinta doar o fractie:) insa o fractie de care piticoata mea s-a bucurat din plin!

O saptamana frumoasa sa aveti alaturi de cei dragi!

 

 

 

 

Despre bilingualism si dezvoltarea copiilor!

ID-10041884

sursa

In urma cu multi ani, in ‘vremurile de glorie’ ca elev :), am avut ocazia sa studiez Engleza si Germana (pentru ca acestea erau limbile straine care se studiau la scoala unde mergeam eu). Astfel, am amintiri din clasa a II-a, cu o doamna draguta care canta si se juca cu noi, incercand sa ne ajute sa patrundem tainele acestei limbi straine. In cazul limbii Germane, am inceput ‘studiul’ in clasa a VI-a si experienta a fost una deosebita (si nu intr-un mod placut), avand ca rezultat un amalgam de cunostinte imprastiate pe care nu le puteam folosi corespunzator (in termeni academici, eram un elev ‘analfabet functionat’ in ce priveste limba Germana). Au urmat anii de liceu si interactiunea cu profesori de calibru, care au reusit sa ma motiveze (in ce priveste limba Engleza) si sa ma aduca pe un fagas de normalitate (in ce priveste limba Germana).

Ani si ani de la terminarea liceului si a facultatii, inca asociez diferite lucruri si experiente cu una din aceste doua limbi. In cazul meu, progresul nu a fost neaparat usor si a fost insotit de multa munca (in special in cazul limbii Germane) si de multe multe foi de lucru ….pentru ca la vremea respectiva, acesta era singurul mod de masurare a succesului sau a intelegerii mele. Multa gramatica seaca……mult vocabular….insa nu multa comunicare (sau fluenta a limbii, care a venit mai tarziu).

Cunoscand indeaproape provocarile pe care eu le-am intalnit, am incercat sa imi ajut copiii si sa le asigur un mediu corespunzator, expunandu-le acestor doua limbi. Astfel, inca de cand eram gravida cu A. m-am documentat in privinta bilingualismului si a felului cum copiii percep o a doua / a treia/ a x-a limba straina si cum o asimileaza.

Poate veti fi surprinsi (asa cum am fost si eu) ca in cazul copiilor, nu exista ‘prea devreme’ si ca acestia au capacitatea de a asimila informatiile/vocabularul corespunzator (chiar daca sunt prea mici pentru a putea reproduce cuvintele respective). De asemenea, expunerea la o a doua (sau a treia limba) nu cauzeaza confuzie sau intarziere in cazul copiilor, lingvistii demonstrand ca micutii care sunt expusi la o alta limba decat cea nativa reusesc sa isi pastreze stimulii de atentie mai bine decat cei care au fost expusi unei singure limbi.

Experienta copiilor mei in ce priveste imersiunea limbilor straine a inceput chiar de la nastere din moment ce am folosit tehnica OPOL (One parent one language). Pana la varsta de aproximativ 2 ani eu am fost cea care a vorbit cu A. doar in Engleza, pe cand Stelica a vorbit doar in Romana. Locuind in Anglia, pe langa interactiunea zilnica pe care a avut-o cu noi a avut ocazia sa aiba contact cu ambele limbi in diferite situatii. De la aproximativ 2 ani am pastrat aceasta tehnica, insa am inceput sa discut si eu cu ea in Romana seara, cand tati venea de la munca, incercand sa modelez limba acolo unde era nevoie. Aceeasi strategie am aplicat-o si pentru E…..cu care momentan vorbesc doar in Engleza.

Rezultatul a fost (cel putin in cazul A.-ei) o imersiunea completa (sau aproape completa) in cazul acestor doua limbi, cu mica noastra domnisoara comunicand fara probleme in ambele limbi. Cred ca vocabularul este cel tipic unui copil de 4 ani, insa ma bucur ca acest aspect poate fi dublat, din moment ce comunica fara probleme in ambele limbi.

In jurul varstei de 3 ani, motivata de o prietena (aici) care a parcurs acest drum cu fetita ei, am inceput sa o expun limbii Germane. Marturisesc ca nu am reusit sa fiu atat de constanta pe cat mi-as fi dorit ….insa daca nu reusim sa ne jucam/discutam/ alergam comunicand in Germana pentru 10-15 minute in fiecare zi, atunci are acces la videoclipuri scurte cu diferite personaje dragute (momentan preferatele ei sunt Bali si Sam Feuerwehrmann). Desi nivelul ei de intelegere este limitat in comparatie cu intelegerea limbii Engleze/Romane ma bucur sa vad ca reuseste sa faca propozitii scurte….sau sa citeasca carti simple, comunicand simplu dar concis.

aici

aici 

O carte pe care am citit-o si datorita careia am inteles mai bine cum ‘se impaca’ ideea de bilingualism cu creierul curios al unui copil a fost The bilingual edge (scrisa de Kendall King si Alison Mackey) pe care v-o recomand cu drag.

Concluzia mea?…..copiii au o capacitate extraordinara de a asimila orice fel de informatie, atata timp cat informatia li se da pe intelesul lor si urmand interesul lor (orice ar insemna acest lucru…de la plastelina…la blocuri de construit….la papusi cu rochii roz….pana la carti de specialitate, daca sunt interesati sa le rasfoiasca).

Studiul unei limbi nu trebuie sa fie unul laborios si greu (asa cum l-am perceput eu), insotit de multe fise de lucru si intrebari la care nimeni nu poate da raspuns….ba dimpotriva, poate fi insotit de multa voie buna, cantec si joaca…mai ales cand limba straina este asumata de cei mici.

Spor la jucat/invatat/modelat/alergat/imbratisat alaturi de piticii vostri!

 

In lumea mamelor perfecte…

ID-100231793

Vorbeam zilele trecute cu o cunostinta si imi spunea ca ea nu este asa creativa ca mine si ca nu stie ce activitati sau in ce ordine sa le faca cu pruncii ei. Tonul ei nu era unul acuzator vis-a-vis de mine…ba dimpotriva…se scuza pentru ca din punctul ei de vedere, nu e ca mine (comicul situatiei e ca nici eu nu cred ca sunt creativa:)). Am simtit nevoia sa abandonez conversatia initiala si sa ma fac vulnerabila explicandu-i (prin exemple clare si situatii recente) ca viata mea (sau eu, ca persoana) pot fi caracterizata in multe feluri….dar nu perfecta!

Observ tot mai des mame cu copii perfecti si sotii cu soti si mai perfecti….si nu spun ca e un lucru rau (desi uneori aparentele sunt atat de inselatoare!). Nu cred ca trebuie sa ma plang de sotul meu cunostintelor (si  nici macar prietenilor) la cel mai mic conflict sau sa exagerez in privinta fiicelor mele cand actiunile lor nu corespund cu ASTEPTARILE mele. In aceeasi masura nu cred (si imi asum acest punct de vedere) ca trebuie sa demonstrez cuiva ce familie perfecta am……sa anunt pe toate retelele de socializare posibile si imposibile cand sotul meu este atent sau copiii mei fac ceva de care sunt mandra.

Ce vreau sa spun? Ca cea mai buna solutie e sa fiu autentica…pentru mine, pentru cei dragi mie……dar si pentru mamele care abia au inceput aceasta calatorie si din cauza aparentelor, asteapta ca experientele lor sa corespunda ‘realitatii’ virtuale….care nu exista (cel putin nu pe aceasta planeta)!

Cred ca nu e un lucru rau sa recunosc ca uneori sunt obosita, ca nu am rabdare, ca nu am chef sa gatesc, ca nu am chef sa fac absolut nici o activitate cu nici una din fiicele mele, ca pur si simplu nu am chef sa ma ridic la asteptarile si pretentiile altora…….ca nu am chef sa creez o imagine perfecta a vietii mele…cand nu e asa!

Mai cred ca acest lucru poate fi o incurajare pentru o mama sau sotie tanara……care poate are asteptari nerealiste…. pentru ca atunci cand iti dai seama ca alte mame/sotii trec prin experiente asemanatoare…nu te simti singura! Cand vezi ca viata celui de langa tine nu e perfecta nu te bucuri….insa te identifici cu necazurile si ‘luptele’ lui si devii mai intelegator si mai tolerant!

La finalul zilei , ceea ce imi doresc pentru familia mea nu este o viata perfecta, ci pace si armonie in mijlocul unei lumi atat de imperfecte……si aceasta poate fi data doar de Dumnezeu.

‘…plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui si jucatul isi are vremea lui…’ (Eclesiastul 3:4)

 

 

 

 

 

 

 

Oceanele lumii (mini lectie de geografie)

Va povesteam (aici) despre lectia noastra referitoare la continente si desi geografia este pe lista noastra ‘to do’, pana acum nu am reusit sa o includem ca activitate intr-un mod formal, desi A. cere mereu. Am mai folosit diferite aplicatii, am mai citit si discutat despre diferite animale specifice diferitelor continente…dar nimic structurat si pregatit dinainte de mine.

Asa ca mi-am luat inima in dinti si am pregatit materiale pentru o mini lectie despre oceane, cu gandul ca o vom putea parcurge repede, fara interventia E.-ei. Bineinteles ca m-am inselat 🙂 si mica noastra domnisoara a asistat si ea si a participat activ (insa au fost amandoua cooperante si au reusit sa se inteleaga).

Materialele pe care le-am folosit:

  • cardurile cu continente pe care le folosisem intr-o lectie anterioara (le puteti descarca aici)
  • cardurile cu oceanele pe care le-am printat si laminat (le puteti descarca de aici)
  • o harta goala, fara denumirile continentelor sau a oceanelor (din pacate nu imi amintesc de unde am descarcat-o ) ;
  • plastelina albastra (pentru ‘modelarea’ continentelor)
  • cantec adaptat dupa partea specifica continentelor de la Classical Conversations
  • harta continentelor  (noi am cumparat-o de aici)
  • planiglob din feltru (al nostru a fost realizat la comanda de o mamica talentata)

 

IMG_2178

IMG_2179

 

InitiaL A. a insirat continentele in ordine , cu denumirea corespunzatoare (apoi le-am verificat impreuna cu cardurile intregi). I-am explicat apoi despre cele 5 oceane si faptul ca sunt cele mai mari intinderi de apa; dupa ce mi le-a enumerat am intrebat-o cate oceane avem in total si raspunsul ei a fost 6 (pentru ca a numarat oceanul Pacific de 2 ori :). Am scos globul ‘de la naftalina’ si impreuna cu foaia laminata care o aveam la indemana i-am explicat ca atunci cand transformam globul intr-o suprafata plana, Oceanul Pacific va aparea in partea stanga, dar si in partea dreapta a paginii. A parut sa priceapa conceptul (desi nu sunt 100% sigura ca l-a inteles) pentru ca atunci cand s-a sculat E. s-a grabit sa ii explice si sa ii arate cum un ocean poate fi in ambele parti ale paginii (E. nu a fost prea impresionata!:)

IMG_2180

IMG_2182

IMG_2181

Spre final am impartit plastelina in doua si in timp ce E. o lipea pe harta ei laminata si pe covor!….A. isi ‘modela’ oceanele, spunandu-mi pe rand denumirea lor. Dupa, a numit oceanele din plastelina cu etichetele cu denumiri de la cardurile propriu-zise (la cererea ei, a fost filmata – aici) . Tot ea a vrut sa o filmez in timp ce canta cantecul continentelor (aici), acompaniata de domnisoara E.

Activitatea in sine a fost una mult indragita de A. , care si-a insusit denumirea oceanelor si de E. , care nu s-a dat nici inapoi de la o lectie ce implica plastelina:).

A doua zi am prins o neasteptata ‘fereastra’ cand E. dormea si am scos de la naftalina planiglobul si harta continentelor, lasandu-i la dispozitie doar numele continentelor si al oceanelor.

IMG_2189

IMG_2194

Nu sunt sigura peste cate zile/saptamani vom avea urmatoarea ‘lectie’ de geografie….insa nu pot decat sa ma bucur ca astfel de activitati, realizate intr-un cadru distractiv si de voie buna,  sunt atat de indragite si ‘prind’ atat de repede la copii cu o varsta relativ mica.

Un weekend frumos sa aveti alaturi de piticii vostri!

Virtutile unei mame: rabdarea!

ID-100377581 (1)

Sursa : aici 

…pe care eu, uneori (recunosc!) nu o am….drept urmare, ridic vocea…ma enervez si ma trezesc ca vorbesc cu micile mele domnisoare asa cum as vorbi cu un adult…cerand explicatii de zor sau facand teoria chibritului pentru ceva minor…. 1 minut mai tarziu imi dau seama de ridicolul situatiei si regret ca nu am reusit sa  gestionez situatia corespunzator!

Acest scenariu nu este unul frecvent in familia noastra…..insa au fost situatii cand oboseala + lipsa experientei in ce priveste gestionarea tantrumului unui copil (sau doi!) si-au spus cuvantul ….pentru ca viata este plina de evenimente mai mult sau mai putin anticipate…si de persoane (dragute…sau mai putin dragute) care vreau/nu vreau, contribuie la tot ceea ce inseamna bunastarea mea si felul cum ma simt. Imi vad copiii ca o adevarata binecuvantare trimisa din cer doar pentru mine si sotul meu…si le vad perfecte asa cum sunt…in mijlocul nazbatiilor si al intrebarilor…sau in mijlocul diferentelor dintre ele

……DAR……

Sunt zile cand A decide ca cel mai bine e sa puna un NU in fata fiecarui lucru pe care o rog sa il faca (gen sa se uite pe unde merge pentru a evita 100 de cazaturi pe zi, sa nu puna mana pe aragaz pentru a vedea ‘cum se simte focul’, sa nu cante pentru toti vecinii cand doarme E., etc.). Urmata indeaproape de sora mai mica care o copie mereu, ma trezesc ca am in casa doi copii curiosi, dar incapatanati….care nu inteleg mereu limita dintre bine si rau.

Odata cu trecerea timpului (si cu venirea E.) strategia mea ( a noastra cred!) de parenting s-a schimbat si am apelat la anumite ‘trucuri’ care au contribuit la pastrarea sanatatii mentale (sper?!), si pur si simplu mi-au permis cateva secunde de repaos; consider o mica victorie fiecare moment cand reusesc sa evit un moment tensionat, care cu siguranta ar fi dus la un conflict.

Cateva ganduri care ma ajuta sa vad lucrurile in perspectiva si sa imi pastrez rabdarea:

1. Rugaciunea. In cazul meu, este ‘linia de plutire’ si ceea ce ma face sa inchei o zi in pace. Ma rog pentru cei dragi, ma rog pentru copiii mei ca fiecare zi sa fie o lectie ‘placuta’ de viata pentru ei….dar ma rog si pentru mine, sa fiu un model de rabdare si ingaduinta pentru ei.

2. Copiii = seful.Chiar nu este sfarsitul lumii daca uneori ‘castiga’ A. sau E. si ramane varianta lor’in picioare’- chiar daca e gresita (pentru ca pur si simplu nu vreau ca timpul petrecut impreuna sa fie asociat cu disciplina si cu ceea CE NU AU VOIE SA FACA). Din moment ce ‘obiectul muncii’ nu reprezinta un pericol pentru ele, eu una sunt multumita cateodata sa le las sa isi urmeze curiozitatea (chiar daca aceasta se refera la cutia de la aspirator si ce e in ea sau la dulapul cu oale curate din bucatarie!)

3. Rutina de zi cu zi (in cazul nostru, face minuni!); am tot citit ca spre deosebire de adulti, celor mici le place rutina si am incercat sa parcurgem activitatile si ‘treburile’ noastre de zi cu zi relativ in aceeasi ordine. Am observat ca datorita faptului ca stie ce urmeaza sa se intample sau unde  urmeaza sa plecam, domnisoarele mele reactioneaza de cele mai multe ori pozitiv.

4. Planificarea (faptul ca am avut cateva activitati planificate m-a scos de multe ori din impas si m-a ajutat sa evit multe situatii tensionate si insistente interminabile). Activitatile noastre au un spectru larg de interes….de la colorat/plastelina/pictat (pe hartie sau mobila!) pana la asa-zis ‘scris’ de scrisori pentru bunici si pisici si citit…insa puteti aduce in atentia copilului orice activitati sunt pe placul lui/ei.

5. Rabdarea ca model de urmat (mereu ma gandesc ca cel mai realist mod in care as putea ‘modela’ rabdarea /sau lipsa ei este modelul personal si felul cum ma raportez eu la diferitele situatii de zi cu zi, in fata fiicelor mele). Cred ca ar fi ipocrit din partea mea ca parinte sa astept de la copiii mei sa isi gestioneze micile conflicte cu rabdare, daca eu tip sau reactionez intr-un mod abrupt si nu le ofer un exemplu in aceasta privinta. Atunci cand se intampla sa rabufnesc, nu ezit sa imi cer iertare si sa le explic ca imi pare rau si ca am gresit…sperand ca vor invata si acest aspect cand vor creste. Atunci cand ele gresesc in micile conflicte pe care le au si tipa una la alta de ne aud vecinii sau mai nou, se imping sau trag de par, incerc sa le explic intr-un mod cat mai calm de ce reactia lor nu este una buna.

6. Pauza si de la capat! In zilele cand totul e intors pe dos si nimic nu functioneaza pur si simplu punem . si o luam de la capat, cu forte noi si chef de viata – sau nazbatii, in cazul lor:) ! Daca avem planuri care au fost date peste cap, uitam de ele ….daca sunt mofturoase o imbratisare si niste pupici isi fac intotdeauna efectul….daca spargem/ patam ceva , curatam si uitam de nazbatii:)

7. Perspectiva viitorului si gandul ca vor creste. Cred ca suntem provocati ca parinti mereu, insa mai mult cand sunt copiii mici decat atunci cand cresc si inteleg altfel lucrurile (s-ar putea sa gresesc, insa pt ca am copii mici aceasta este perspectiva mea asupra rabdarii). Ma gandesc ca mereu ca micile mele domnisoare vor fi mici doar pentru o perioada limitata de timp….A. viseaza de pe la 2 ani ca e mare si merge ‘la munca’ iar E., care abia a implinit 2 ani imi tot spune ca ea nu mai e bebe :). Gandul ca acest timp trece atat de repede si perioada cand ele sunt mici este atat de scurta ma incerc sa am mai multa rabdare si sa raspund mai cu zel la sutele de intrebari despre ORICE.

8. Atentie neimpartita . Desi ambele domnisoare stiu cat de mult le iubim, observ ca de cele mai multe ori (chiar daca se joaca sau au activitati impreuna) au nevoie si de un timp (mai scurt sau mai lung) doar cu mine sau Stelica. Nu cred ca e vorba de gelozie…ci pur si simplu dorinta de a avea atentie neimpartita din partea mea sau a sotului. Asa ca in fiecare zi, ne jucam impreuna…insa facem cumva (fie in timpul somnului uneia dintre ele, sau in timp ce e ocupata cu alte activitati) sa petrecem timp impreuna (chiar si pentru 5-10 minute, cand una din ele mi se alatura la bucatarie, printre oale si mancare).

9. Contact fizic. In experienta mea limitata si cadru didactic, dragostea si acceptarea bate cu mult la scor pedeapsa sau invinuirea. Asa ca atunci cand nu am o solutie la indemana….atunci cand nu inteleg un anume tip de comportament…..atunci cand sunt obosita de modelat si corectat…aleg sa imi iubesc si sa imi accept copiii, asa cum sunt!

M-as bucura mult daca ati impartasi cu mine alte sfaturi/tipuri referitoare la rabdare si felul cum gestionati momentele tensionate din caminul vostru!

O zi frumoasa sa aveti alaturi de piticii vostri!

 

 

Carti pentru sufletul celor mici

…si al celor mari (daca ma intrebati pe mine)….

Parte din rutina noastra zilnica este si citirea Bibliei (pentru copii) sau o activitate de orice fel care sa ne ajute sa ne incepem ziua intr-un spirit de multumire si recunostinta la adresa lui Dumnezeu. Cred ca petrecerea timpului cu copiii in acest scop alaturi de discutiile despre diferite intamplari din Biblie il ajuta pe cei mici sa se raporteze si sa Il cunoasca pe Dumnezeu mai bine.

Colectia Bible stories este una deosebita…si face tocmai acest lucru! Il familiarizeaza pe copil, intr-un mod placut, cu intamplari din Vechiul sau Noul Testament, pastrandu-l in centru pe Dumnezeu si explicand (prin ilustratiile frumoase, dar efective si un mesaj/text corespunzator, pe intelesul copiilor) reactia diferitelor personaje biblice vis-a-vis de situatia cu care se confruntau la timpul respectiv.

IMG_2147                                          IMG_2152

 

Colectia cuprinde 12 carti (6 facand referire la Vechiul Testament si 6 la Noul Testament) pastrate compact intr-un plic rezistent de plastic (pe care eu il gasesc foarte practic pentru ca astfel, cartile pot fi pastrate in acelasi loc, fara riscul de ‘a se rataci’ prin casa).

Cartile de care se vor bucura micutii vostri sunt :

The Birth of Jesus/ Nasterea lui Isus

The Baptism of Jesus/ Botezul lui Isus

Jesus and his disciples/ Isus si ucenicii

The miracles of Jesus/ Minunile infaptuite de Isus

The Easter Story/ Povestea Pastelui

The Last Supper / Cina cea de taina

Noah’s ark / Arca lui Noe

Joseph’s colourful coat/ Haina colorata a lui Iosif

David and Goliath/ David si Goliat

Moses in the Bulrushes / Moise intre trestii

Daniel and the Lions / Daniel si leii

Jonah and the big fish/ Iona si marele peste

 

Noi am cumparat colectia anul trecut de aici insa observ ca acum se editeaza in doua mini colectii ( avand insa aceleasi carti). Cu siguranta se pot realiza diferite activitati pe marginea acestor carti…insa noi le folosim doar pentru citit. Cred ca textul este accesibil cititorilor incepatori, dar lasa loc de discutii si pentru cei care sunt familiarizati cu decodarea mesajului fonetic  iar ilustratiile sunt realizate in asa fel incat sa fie pe gustul celor mici.

In cazul in care sunteti in cautarea unor materiale biblice in limba Engleza pentru cei mici….eu va recomand acest set cu incredere din motivele enumerate mai sus!

O zi frumoasa sa aveti alaturi de piticii vostri!

Nota: Parerea exprimata in acest articol referitoare la aceste produse reprezinta parerea mea personala si nu a fost influentata in nici un fel. Nu am fost recompensata in nici un fel pentru scrierea acestui articol.

Experienta noastra la spital

Din cauza faptului ca nu dormea bine si respira greoi, spre sfarsitul anului trecut, la sfatul medicului, am decis ca e mai bine pentru mica noastra domnisoara sa isi continue rutina de sarit/cantat/citit/tipat/dormit fara polipi si amigdalite.

Experienta in sine a fost una pozitiva si pentru ea si pentru noi ca parinti.

Dupa controalele de rigoare si programarile corespunzatoare, in ziua respectiva am luat in geanta de spital cateva lucruri care stiam ca o vor tine ocupata pe A. (un caiet de colorat, culorile preferate, 2 carti pe care acasa le rasfoia in fiecare zi, ipad-ul, un joc de logica si cam atat). Realitatea a fost ca nu s-a atins de nimic din ce luasem de acasa pentru ca spitalul respectiv avea cate o zona de joaca (de marimea unei camere generoase) la fiecare 3 camere de pacienti…..deci a avut acces la mult mai multe carti si jucarii decat aveam eu in geanta (sau acasa!).

Cu aproximativ o luna inainte de operatie am vorbit deschis cu ea si i-am explicat pe intelesul ei ce presupune interventia respectiva si de ce este buna in cazul ei. I-am explicat si despre discomfortul pe care il va experimenta dupa ce se va intoarce din sala de operatii…si despre cum anestezistul ii va pune o ‘masca magica’ pe fata si va adormi. Logica din spatele acestor discutii a fost familiarizarea ei (atat cat poate intelege un copil de 4 ani) cu procedura in sine si ceea ce urma sa se intample. Astfel, in ziua respectiva a stiut toate etapele dinaintea interventiei si scopul lor…si spre fericirea noastra, le-a ‘imbratisat’ cu entuziasmul unui copil.

In ajutor mi-au venit 2 carti ale caror tema s-a potrivit perfect cu situatia noastra la vremea respectiva si au ajutat-o pe A. sa se identifice si cu alti copii care dintr-un motiv sau altul, trebuie sa mearga la spital.

 

Cartea ‘Good bye tonsils’ prezinta o fetita in cazul careia se ajunge la indepartarea amigdalitelor. In carte fetita trece cronologic prin aceleasi etape pe care orice copil cu o interventie similara le-ar experimenta….si desi o doare putin gatul, se comporta exemplar si reactioneaza intr-un mod pozitiv la experienta in sine.IMG_2138

 

Cartea ‘Franklin goes to hospital’ il prezinta pe Franklin intr-o situatie relativ asemanatoare, ajungand la spital. Initial are un sentiment de frica, insa isi da seama ca parintii si cadrele medicale sunt acolo sa il ajute. In final, Franklin se simte evident mult mai bine in urma interventiei si ajunge la concluzia ca in realitate, spitalul este un loc unde oamenii/copii ar trebui sa mearga mai des.

IMG_2137

 

Multa sanatate va doresc…voua si piticilor vostri!

Colectie de carti pentru cultura generala

La multi ani si bine v-am gasit!

M-am gandit ca un articol potrivit pentru acest inceput ar fi prezentarea unui set de cultura generala, indragit de noi. Colectia lui Marcia Williams cuprinde diferite carti care trateaza diferite teme (de la religie, la operele lui Shakespeare, de la miturile Grecesti pana la misterele Egiptului) pe intelesul celor mici!

Daca si voi sunteti in cautare de astfel de carti pentru piticii vostri, atunci acest set cu siguranta este unul care nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca micilor cititori.

IMG_2125

Astfel,setul cuprinde 10 carti deosebite care trateaza diferite subiecte / opere/ aspecte biblice/ aspecte istorice din trecut pe intelesul copiilor….prin ilustratii simpatice si un mesaj simplu. Cartile sunt foarte mari, numai bune de manuit pentru niste manute mici iar ilustratiile completeaza vocabularul simplu, dar concis si relativ usor de digerat, ajutandu-i pe cei mici ‘sa calatoreasca’ in lumea Greciei antice, sa inteleaga misterele Egiputlui sau sa afle cum se purtau si cu ce se ocupau cavalerii mesei rotunde.IMG_2126

 

IMG_2127

 

Colectia cuprinde :

Mituri Grecesti

Iliada si Odisea

Povestile din Canterbury

Oliver Twist si ale povesti apartinand lui Dickens

Prietenul elefant si alte povesti din India

Romanii: zei, imparati si cersetori

Bravo, domnul William Shakespeare!

Egiptul antic: povesti despre zei si faraoni!

Arca lui Noe si alte povesti biblice

Regele Arthur si cavalerii mesei rotunde

Mica noastra domnisoara le gaseste foarte amuzante probabil datorita lucrurilor noi pe care le afla, dar si pentru ca are ocazia sa se maimutareasca, imitand vocile diferitelor personaje :).

IMG_2129

IMG_2128

Cartile le puteti cumpara de aici ca si colectie sau individual la preturi foarte accesibile.

Cum le folosim noi si ce activitati facem pe baza lor…va povestesc in alt post!

O zi frumoasa sa aveti alaturi de piticii vostri!

 

Geometrie in tandem!

In ultimul timp asa-zisele noastre lectii au capatat o dimensiune diferita si au devenit mai provocatoare pentru mine, in rolul de mama/educator. Acest lucru ma bucura, insa in acelasi timp ma limiteaza pentru ca nu este tot timpul usor sa gasesc si sa pregatesc materiale care sa tina ocupat un pitic de aproape 2 ani, oferindu-i in acelasi timp provocari si informatii noi unui copil de aproape 4 ani. Poate veti spune ca varstele sunt apropiate….asa ca materialele pot fi aceleasi….insa in realitate, vorbim despre doi copii diferiti….A. (o ‘moara’ fara buton de oprire) si E (o ‘moara’ mai mica al carui buton de asemenea nu il gasesc si a carei limba nu o inteleg mereu).

Pentru aceasta mini lectie de geometrie am folosit :

  • un joc Geomag
  • un puzzle cu forme geometrice
  • o plansa simpla cu forme 2d si 3d
  • flashcarduri cu forme 2d si 3d – noi le-am luat de aici

IMG_1981

 

Am identificat impreuna formele de pe plansa si E. a facut puzzle-ul, timp in care A. si-a ales in mod aleatoriu forme din setul de flashcarduri. Ce a iesit….vedeti mai jos….

IMG_1983                  IMG_1984

IMG_1985                 IMG_1986

IMG_1987                 IMG_1988

 

Timpul petrecut cu aceasta activitate a fost relativ scurt (cred ca in jur de 10-15 min) pentru ca materialele propriu-zise nu erau noi pentru fete. A. era familiara si increzatoare cu fiecare din ele …iar E. s-a folosit de flashcarduri (aka le-a rasfoit si ‘gustat;) si s-a jucat (asistata de mine din cauza pericolului inghitirii bilutelor) cu jocul Geomag.

IMG_1989                IMG_1990

IMG_1991                 IMG_1992

Colaborarea intre cele doua fete nu functioneaza intotdeauna….insa m-am bucurat mult ca de aceasta data s-au jucat impreuna fara nici un incident. Inca sunt in cautarea unei solutii ‘perfecte’, care sa corespunda situatiei noastre specifice in ce priveste timpul petrecut cu ele in mod egal si activitatile pe care amandoua ar vrea sa le faca.

In cazul in care cunoasteti secretul….fiti dragute si imparatasiti-l cu mine! 🙂

O zi frumoasa sa aveti alaturi de cei dragi!

 

Cum am invatat sa citim in Engleza

…ca multe alte lucruri…experimentand…

Ca si idee generala, eu sunt (si mereu am fost) un avocat al educatiei timpurii si a importantei timpului petrecut cu cei mici. Cred cu tarie ca parintele (si nu profesorul) este cel care isi cunoaste cel mai bine pruncul….si mai cred ca tot parintele este cel care are o intelegere mai buna asupra limitelor copilului (a ceea ce poate si ce nu) sau a felului cum acesta asimileaza informatiile. Cred ca inexistenta conflictelor in relatia cu parintii copiilor cu care am lucrat pana acum se datoreaza acestei convingeri….ca dincolo de aspectul academic (pe care pana la o anumita varsta orice parinte il poate asuma), parintele (impreuna cu profesorii, daca este cazul) si ‘cot la cot’ cu cel/cea asupra caruia se rasfrange informatia ar trebui sa coordoneze procesul de invatare.

Tin minte ca inainte sa nasc prima fetita am citit intamplator pe internet despre un program de citit pentru copii mici. Desi sceptica la inceput cu privire la rezultatele propriu-zise ale acestui program…,, am inceput sa citesc literatura de specialitate (sub umbrela Doman) si mi-am dat seama ca exista o multitudine de studii referitoare la capacitatea exceptionala a copiilor de a asimila informatii. La momentul respectiv stiam si despre acest aspect tabu (cum ca ‘cei mici invata cu viteza luminii’) insa cred ca intelegerea mea era limitata.

Derulati 3 luni mai tarziu de la acel moment, cand deja o aveam pe Ana sub forma unei gogonici scumpe, care dormea mai tot timpul….si eu inca ma documentam despre mitul educatiei timpurii. Dupa ce am discutat cu Stelica de cateva ori despre posibilitatea achizitionarii acelui program…’am castigat’ negocierile si l-am cumparat, folosindu-l cu Ana de la 4 luni in mod regulat (de 2 ori pe zi). Noi am cumparat programul impreuna ce cel de matematica (pe care din pacate nu l-am folosit in mod consecvent), si marturisesc ca l-am achizitionat cu scepticism, stiind ca platesc in jur de £150 pentru niste programe de care nu eram convinsa (insa intelesesem studiile si cercetarile din spatele lor).

Astfel, ‘reteta’ noastra pentru citit a venit ca un experiment pentru noi (desi fusese testata de foarte multi parinti si era populara in cadrul multor familii) si a sunat cam asa:

  • de la varsta de 4 luni A. a fost expusa programului de citit Little Reader (bazat pe metodologia Doman – despre care sper sa reusesc sa scriu, la un moment dat!). Noi am urmat guideline-urile programului, folosind-ul de 2 ori pe zi.
  • in acelasi timp am citit carti pentru bebelusi, aratandu-i cuvintele corespunzatoare imaginilor
  • putin mai devreme de implinirea primului an, A. a inceput sa spuna primele cuvinte, comunicand clar si facandu-se inteleasa
  • continuand cu expunerea la carti pentru copii (pe care deja le cerea/aducea) , in jurul varstei de 17-18 luni am observat ca incepe sa recunoasca cuvinte propriu-zise in carti
  • aproape de implinirea varstei de 2 ani, am incetat sa mai folosim Little Reader (cred ca mai aveam cam 30 de lectii pana il terminam) pentru ca mi se parea ca nu e la fel de interesata insa am continuat cu citirea zilnica
  • imediat dupa implinirea varstei de 2 ani am observat clar un ‘growth spurt’ (crestere spontana) in ce priveste comunicarea; A. incepuse sa vorbeasca in propozitii propriu-zise si sa comunice intr-un mod clar tot ceea ce vroia/avea nevoie
  • in aceeasi perioada am inceput o serie de exercitii (le gasiti aici , aici si aici al caror scop era familiarizarea cu cuvintele folosite des)
  • in jurul varstei de 30 de luni A. a inceput sa citeasca activ, aratand o intelegere clara a cuvintelor

Mai jos gasiti o ‘evolutie’ propriu-zisa surprinsa in videoclipuri :

2a7l – aici

3a1l – aici

3a2l – aici

3a4l – aici

3a5l – aici

 

Peste cateva luni A. va implini 4 ani si in ultimul timp observ ca a inceput sa citeasca indepedent. Inca ii place sa i se citeasca ….si citim impreuna…insa are momente tot mai dese cand refuza sa ne lase sa ii citim….si rolurile se schimba,

O zi frumoasa sa aveti alaturi de cei dragi!