Cum am invatat sa citim in Engleza

…ca multe alte lucruri…experimentand…

Ca si idee generala, eu sunt (si mereu am fost) un avocat al educatiei timpurii si a importantei timpului petrecut cu cei mici. Cred cu tarie ca parintele (si nu profesorul) este cel care isi cunoaste cel mai bine pruncul….si mai cred ca tot parintele este cel care are o intelegere mai buna asupra limitelor copilului (a ceea ce poate si ce nu) sau a felului cum acesta asimileaza informatiile. Cred ca inexistenta conflictelor in relatia cu parintii copiilor cu care am lucrat pana acum se datoreaza acestei convingeri….ca dincolo de aspectul academic (pe care pana la o anumita varsta orice parinte il poate asuma), parintele (impreuna cu profesorii, daca este cazul) si ‘cot la cot’ cu cel/cea asupra caruia se rasfrange informatia ar trebui sa coordoneze procesul de invatare.

Tin minte ca inainte sa nasc prima fetita am citit intamplator pe internet despre un program de citit pentru copii mici. Desi sceptica la inceput cu privire la rezultatele propriu-zise ale acestui program…,, am inceput sa citesc literatura de specialitate (sub umbrela Doman) si mi-am dat seama ca exista o multitudine de studii referitoare la capacitatea exceptionala a copiilor de a asimila informatii. La momentul respectiv stiam si despre acest aspect tabu (cum ca ‘cei mici invata cu viteza luminii’) insa cred ca intelegerea mea era limitata.

Derulati 3 luni mai tarziu de la acel moment, cand deja o aveam pe Ana sub forma unei gogonici scumpe, care dormea mai tot timpul….si eu inca ma documentam despre mitul educatiei timpurii. Dupa ce am discutat cu Stelica de cateva ori despre posibilitatea achizitionarii acelui program…’am castigat’ negocierile si l-am cumparat, folosindu-l cu Ana de la 4 luni in mod regulat (de 2 ori pe zi). Noi am cumparat programul impreuna ce cel de matematica (pe care din pacate nu l-am folosit in mod consecvent), si marturisesc ca l-am achizitionat cu scepticism, stiind ca platesc in jur de £150 pentru niste programe de care nu eram convinsa (insa intelesesem studiile si cercetarile din spatele lor).

Astfel, ‘reteta’ noastra pentru citit a venit ca un experiment pentru noi (desi fusese testata de foarte multi parinti si era populara in cadrul multor familii) si a sunat cam asa:

• de la varsta de 4 luni A. a fost expusa programului de citit Little Reader (bazat pe metodologia Doman – despre care sper sa reusesc sa scriu, la un moment dat!). Noi am urmat guideline-urile programului, folosind-ul de 2 ori pe zi.
• in acelasi timp am citit carti pentru bebelusi, aratandu-i cuvintele corespunzatoare imaginilor
• putin mai devreme de implinirea primului an, A. a inceput sa spuna primele cuvinte, comunicand clar si facandu-se inteleasa
• continuand cu expunerea la carti pentru copii (pe care deja le cerea/aducea) , in jurul varstei de 17-18 luni am observat ca incepe sa recunoasca cuvinte propriu-zise in carti
• aproape de implinirea varstei de 2 ani, am incetat sa mai folosim Little Reader (cred ca mai aveam cam 30 de lectii pana il terminam) pentru ca mi se parea ca nu e la fel de interesata insa am continuat cu citirea zilnica
• imediat dupa implinirea varstei de 2 ani am observat clar un ‘growth spurt’ (crestere spontana) in ce priveste comunicarea; A. incepuse sa vorbeasca in propozitii propriu-zise si sa comunice intr-un mod clar tot ceea ce vroia/avea nevoie
• in aceeasi perioada am inceput o serie de exercitii (le gasiti aici , aici si aici al caror scop era familiarizarea cu cuvintele folosite des)
• in jurul varstei de 30 de luni A. a inceput sa citeasca activ, aratand o intelegere clara a cuvintelor

Mai jos gasiti o ‘evolutie’ propriu-zisa surprinsa in videoclipuri :

2a7l – aici

3a1l – aici

3a2l – aici

3a4l – aici

3a5l – aici

 

Peste cateva luni A. va implini 4 ani si in ultimul timp observ ca a inceput sa citeasca indepedent. Inca ii place sa i se citeasca ….si citim impreuna…insa are momente tot mai dese cand refuza sa ne lase sa ii citim….si rolurile se schimba,

O zi frumoasa sa aveti alaturi de cei dragi!