O minune de fetita!

Recent Emilia a implinit 1 an….1 an care a trecut atat de repede! Dupa cum se comporta, se pare ca nu mai avem un bebe pe langa noi…ci o fetita curioasa, doritoare sa atinga absolut orice si sa isi faca simtita prezenta PESTE TOT, prin gangureli pe care doar ea le intelege :).

Anul care a trecut a fost unul incarcat pentru noi in ce o priveste pe Emilia….pentru ca asta e menirea fiecarui bebelus, nu-i asa? :)…sa isi tina parintii ocupati si in picioare…..MEREU. Desi este a doua noastra binecuvantare si probabil ar fi trebuit sa fim deja familiari cu unele situatii….marturisesc ca uneori ne-am /m-am simtit nepregatita….si le-am luat asa cum au venit!

Ca si parinti, ne-am propus sa nu cadem prada comparatiei copiilor pe care ii avem …insa imi este foarte greu sa nu zambesc cand ma uit la Emilia si observ cat de diferita este fata de sora ei! Gandurile mele se vor confirma sau nu peste ani….insa momentan, bebelusa noastra este un copil tactil, caruia ii face o deosebita placere sa atinga orice, sa traga toate lucrurile pe care le ajunge…si sa guste toate lucrusoarele mici, sau mari (lucru care pe mine ma obliga sa fiu ‘in garda’ non stop:).

Nu se impaca foarte bine cu ideea de ‘nu/nu se poate’….si se pare ca mai avem de lucrat mult in aceasta directie (noi in privinta rabdarii…ea in privinta acceptarii ca uneori, unele lucruri chiar NU sunt permise) :). Pare foarte interesata de activitatile Anei….si ii place sa contribuie, atat cat poate….lucru care uneori o frustreaza si alte ori o bucura pe sora ei mai mare. Pe mine ma bucura curiozitatea ei…insa si la acest capitol mai avem mult de lucrat….pana ajungem in punctul optim in care Emilia accepta sa isi astepte randul si Ana accepta si ea sa isi imparta mult iubitele carti sau jucarii si sa ajunga la un consens.

In privinta abilitatii de a merge, se pare ca nu se grabeste nicicum si nu pare foarte interesata sa se deplaseze independent, desi i se ofera ocazia zilnic. Reuseste sa se deplaseze fara probleme prin toata casa, insa se ajuta tinandu-se de obiectele din jurul ei. Desi observ ca nu are probleme in a-si tine echilibrul pentru cateva secunde bune la verticala….nu pare deloc atrasa de idea deplasarii independente.

Alt lucru pe care il observ la ea este timiditatea fata de persoanele pe care nu le cunoaste si reactia ei (manifestata sub forma de plans de cele mai multe ori) atunci cand cei din jur incearca sa comunice cu ea. Banuiala mea (care se va confirma sau nu!?) este ca va creste a fi genul de persoana care are nevoie de un anumit timp inainte de a comunica, familiariza sau pur si simplu socializa cu persoanele din jurul ei. In acelasi timp, manifesta o reala atractie si dragoste fata de taticul ei….si nu il pierde din priviri nici macar o secunda, urmarindu-l efectiv peste tot (asa cum probabil va imaginati, sentimentul este reciproc si Stelica este deopotriva fericit ca fetele il iubesc atat de mult).

La multi ani micuta noastra curioasa!