Inceputul sfarsitului si dreptul la o noua viata!

Ieri a fost ultima data cand m-am intalnit cu O. in calitate de profesor…ultima data, pentru ca din Septembrie O. nu va mai beneficia de educatie acasa, ci va fi reincadrat intr-o scoala de stat.

In urma cu 2 an,i viata lui s-a schimbat dramatic cand a fost diagnosticat cu o boala grava . Situatia s-a complicat si mai mult cand in timpul procesului de schimbare de sange a suferit un atac de cord. Pot doar sa imi imaginez ce au simtit parintii lui, si mai ales groaza si confuzia cu care a intampinat O. aceasta situatie. In cazul lui cea mai buna solutie era sa se mute (din Nigeria) fie in America, Belgia sau Anglia, din cauza tratamentului disponibil doar in aceste 3 tari. Parintii au optat pentru Anglia (din motive pe care doar ei le stiu) si au facut efectiv naveta intre cele 2 tari (pentru ca O. mai are un frate incadrat la scoala in Nigeria).

2 ani mai tarziu, multe multe sedinte de fizioterapie….si mai multe (prea multe) tuburi de pastile, O. a ajuns in stadiul in care i s-a dat ‘unda verde’….sa poata iesi afara din casa (pentru ca sistemul imunitar este capabil sa faca fata provocarilor) si sa duca o viata normala. Cred ca acest lucru a fost posibil prin harul unui Dumnezeu mare….si prin sustinerea si dragostea unor parinti atat de dedicati!

Eu am intrat in viata lui O. in urma cu 1 an , cand parintii lui au luat legatura cu mine….sau poate ca el a intrat in viata mea cu un scop. Relatia noastra a evoluat treptat….de la un copil foarte foarte timid, cu toanele specifice cauzate de medicatia grea….la un copil dispus sa asculte si sa coopereze. Ne-am intalnit des…foarte des  (4/5 ori in fiecare saptamana) si poate din aceasta cauza am devenit atat de apropiata de el. Am invatat sa ‘ii invat’ si sa ‘ii citesc’ starea de spirit…si am lucrat potrivit puterii lui de concentrare la vremea respectiva.

…si ieri ne-am despartit; cel mai probabil ne vom intalni cand va veni la controlul de rutina, insa nu pentru meditatii, ci pentru o intalnire ca intre niste vechi prieteni….sa depanam amintirile…si sa radem de momentele cand ‘fussy/mofturos’ era substantiv si 8+2 era 11.

Viitorul nu il cunoaste nimeni…insa eu tind sa cred ca O. va avea o viata frumoasa….pentru ca este sanatos si are alaturi de el oameni care il iubesc mult.

Ramai cu bine scumpul meu O.!